Spre final de stagiune, Teatrul Act din Bucuresti aduce pe scena o piesa a celui mai cunoscut dramaturg japonez contemporan, Hideki Noda, in traducerea lui Kana Hashimoto si regia lui Marcel Top.

Un discurs poetico-fantastic, un "basm apocaliptic" cum il numeste regizorul, "Demonul rosu" se doreste o invitatie la toleranta, la acceptarea celuilalt intr-o lume intoarsa pe dos.

Povestea Demonului rosu incepe la un capat de mare, intr-un sat izolat, populat de oameni pentru care lumea se opreste acolo unde incepe marea. "Dincolo" de mare este "altceva", ce este dincolo este strain si altfel, neasumabil, diferit si, deci, inspaimantator. Lumea se limiteaza la propria existenta, la comunitatea condusa de inteleptul satului, la ceea ce cunosc dintotdeauna. Cand balonul de sapun se sparge si cineva de dincolo de mare intra in jocul lor, intrusul devine demon.

Cu o grija afectuoasa aproape pentru detaliu, regizorul Marcel Top construieste o lume amputata sufleteste, grotesca si neumana. Impartita in tablouri care pot fi lesne decupate si rearanjate scenic, montarea de la Teatrul Act rezista in primul rand prin delicatetea metaforelor vizuale, luate separat, atat de fidele spiritului asiatic, si are de suferit din pricina unor scene, idei si personaje neduse pana la capat. Dezechilibrul intre poveste si realizare scenica devine vizibil mai ales in momentele intens poetice ale textului, cand actorii pierd ritmul si rup, pe alocuri, unitatea imaginii.

Lumea stramta a unui "aici" ridicat la rang de adevar incontestabil, construita minutios pe scena, este zguduita de sosirea unui strain, o fiinta ce poate fi om, dar numita demon, careia ii este automat asociat tot raul posibil si pe care cu totii o condamna aprioric. Kana Hashimoto isi dozeaza bine gesturile si cuvintele, ducandu-si personajul intr-o zona in care felul ei de a fi "altfel" devine vina asumata si condamnata: un "demon" care mananca flori.

Decupata in tablouri, povestea nu se fragmenteaza, iar la final lasa impresia unui puzzle in care unele bucati de imagine sunt mai vii decat celelalte, mai bine colorate, mai clar conturate. Scena in care cei doi gemeni, de 100 de ani, dintr-un sat vecin, vin in vizita la Demonul rosu sa muste din carnea lui, sperand ca-si vor mai adauga ani vietii, este probabil cel mai reusit moment al spectacolului.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.