Care sunt retetele castigatoare de marketare a scriitorului? Cum, cine, cand discerne valoarea unui autor sau cat de relevanta este la un moment dat notorietatea in evaluarea valorii unui scriitor? Tinerii scriitori, debarcati direct din trenul spre Cluj la discutii "grele" despre soarta "noii literaturi" au raspuns cam fara nerv acestor teme lansate spre dezbatere. Poate din cauza oboselii, a organizarii cam scolaresti pe care au conceput-o "veteranii" de la Uniunea Scriitorilor sau din cauza unui marunt detaliu tehnic: lipsa unui microfon care sa permita celor din sala sa se auda unii pe altii. Spiritele s-au incins nitel insa cand a venit vorba de notorietate. Toti au cazut de acord asupra unei chestiuni: nu mai e suficient sa scrii bine, e musai sa ai notiuni elementare de PR, sa faci un pic de valva, sa activezi in cercurile care conteaza ca lumea sa-ti tina minte numele si sa-l dea mai departe. Discutiile Colocviilor s-au consumat mai degraba in afara "careului": ba la o bere de vorba, ba pe holurile hotelului, si chiar pe culoarul trenului de noapte catre si dinspre Cluj.

"Participantii, printre care si eu, n-au fost implicati deloc in organizare. Ni s-a oferit o singura noapte de cazare, astfel ca, dupa o noapte lunga si chinuitoare de tren, trebuia sa ne aruncam direct in discutii vanjoase si de maxima importanta", spune Catalina George, poet. "Artileria grea" a dezbaterilor a venit insa, abia dupa episodul Cluj, in mediul virtual.

"Colocviile si intalnirile culturale pot fi utile si importante chiar daca, in sine, ar fi un esec total. La Colocviul Tinerilor Scriitori de la Cluj a fost plictisitor, foarte scurt (o singura noapte) si cam naspa, dar a meritat. In primul rand pentru ca l-am vazut pe frate-meu (n.r. prozatorul Alexandru Vakulovski) si ne-am intalnit cu scriitori faini si oameni misto, apoi am aflat ce s-a intamplat cu <>, manuscrisul trimis la Cartea Romaneasca...", scrie poetul Mihai Vakulovski pe blogul sau la revenirea din Cluj.