Asemeni personajului sau, Simion Liftnicul, pustnic intr-o cabina de ascensor, romancierul este un pustinic de bloc care uneori profeteste despre trecut.

Petru Cimpoesu este un autor roman atipic. Prezenta lui constanta in proza romaneasca a trecut multa vreme mai curand neobservata. La o varsta la care consacrarea a sosit pentru multi, oricum pentru cei care au apucat sa debuteze editorial inainte de 1989, inginerul din Bacau a fost redescoperit si a urcat ametitor in topuri, a cucerit doua premii ale Uniunii Scriitorilor, pentru proza, in numai cinci ani, cu ambele romane scrise recent.

Ultimul premiu al USR a fost primit chiar in acest an, pentru Christina Domestica si Vanatorii de suflete.
Tradus imediat, autorul a avut parte de recunoastere internationala: Simion Liftnicul a fost distins cu marele premiu Magnesia Litera si declarat cartea anului in Cehia. Ca in cazul lui Màrquez, un roman anterior, Povestea Marelui Brigand, a fost reeditat in conditii luxoase si analizat cu atentie din perspectiva mai noilor opere. Tot acest vartej este nepotrivit pentru persoana lui Petru Cimpoesu, un ins mai degraba retras si ocolind fluxurile mediatice, dar merge perfect cu felul sau de a vedea lumea. Pare o povestire scrisa de el insusi.