Ma folosesc de cuvintele lui Arghezi pentru a va relata ca mai zilele trecute s-a lansat la Muzeul Literaturii Romane o inspirata carte de poezie, "Binecuvantatul prezent".

Autoarea este Veronica Lerner, o romanca rezidenta in Canada. Om de ºtiinþa (conducatoarea unui laborator al unei importante industrii canadiene), al carei "Violon d`Ingres" este literatura, dupa cum s-ar putea spune ºi invers: chimia este mijlocul de a-ºi caºtiga existenþa, dar o preocupa intens poezia.

Provenita dintr-o familie in care spiritul artistic a fost predominant, mama, Amalia Pavel, era o autoritate in domeniul criticii de arta plastica ºi al culturii in general; fratele, Toma Pavel, este un scriitor important, filozof si profesor universitar in Statele Unite, a publicat numeroase carþi, unele aparute si in romaneste, era firesc sa ne asteptam ca si Veronica sa nu-si uite limba materna si s-o cultive nu numai in carþi, dar si intr-o apreciata revista a Comunitaþii Romanesti din Toronto - "Observatorul".

La emoþionanta lansare a ultimei sale carþi (in Romania au mai aparut inca doua, dar de proza), s-au recitat din versurile poetei, facandu-se remarcat actorul Theodor Danetti, nu numai prin talentul, dicþia ºi inþelegerea deplina a versurilor, dar ºi a faptului ca intr-un scurt ragaz de timp a izbutit sa le reþina pe dinafara, ceea ce a putut ridica ºi mai mult valoarea poeziilor in sine, dar ºi a magistralei interpretari.

Citeste si:

Despre carte au vorbit nume sonore din lumea literara, subliniind sensibilitatea autoarei, spiritul ei de observaþie, umorul ºi cultura care o caracterizeaza, originalitatea, pentru ca deºi ea insaºi emigranta, a fugit de cliºeele majoritaþii scriitorilor din exil, a caror tema principala este nostalgia pentru locurile de unde au plecat, dezradacinarea, dificultatea adaptarii la noua existenþa printre straini.

In cazul Veronicai Lerner, in ciuda anumitor note elegiace ( "Iar eu, fierbinte sange/ Care plange ºi se frange,/ Am paºit-napoi pe craci/ De copaci ºi trunchiuri saci/ ªi-am plecat cu gand salciu/ Pe cel drum de praf pustiu." - "Trecatorul" ) exista un ton optimist ("Ploaie de ud, ploaie de-uscat, / Alunga-mi gandurile sumbre/ ªi timpul care bate sacadat/ Tic-tacul bantuit de umbre" - "Ploaia")

Chiar titlul volumului, "Binecuvantatul prezent", exprima dragostea pentru oameni, pentru natura, indemnul de a trai clipa. Ce m-a surprins in luarile de cuvant este faptul ca s-a menþionat prea puþin muzicalitatea stihurilor ºi atunci cand poeta evita formele clasice, adoptand versul alb sau chiar in paginile de proza, sunand ºi ele ca niºte poeme. Acelaºi lucru se poate remarca ºi in cele cateva poezii scrise in limba franceza, pe care poeta a þinut sa le includa in acest volum.

Dar ºi mai ciudat este faptul ca nu s-a pomenit despre "eros". Tema dragostei, atat de prezenta in poezia tuturor timpurilor ºi a tuturor poeþilor lumii, nu lipseºte nici in opera doamnei Lerner. ("Umbrela mea, rozeta scunda/ Sub cerul plans sa te ascunda/…Umbrela mea cu talc ºi haz/ Sa te fereasca de necaz/Umbrela mea s-o porþi ca scut/Cand rataceºti pe drum pierdut/ Umbrela mea cu spiþe fine/Sa-þi poarte gandul catre mine." - "Urare pe o umbrela") sau: ( "Cand mi-ai vorbit/ Tu mi-ai deschis/ Vocea,viaþa si trairea/ ªi Universu-a revenit/ La locul lui de inceput/ Asa cum Cel de Sus a vrut." "Dialog" ) or: (" Adanc doar in tacutul/si glacialul lac/ mai dainuie sarutul/ De-acum mai mult de-un veac." "Iarna") ªi in sfarsit: ("Te cant, te scriu, te strig, te zbor/ Te suflu-n cer, te suflu-n nor,/…Te duc, te-ntorc, te salt, te gri/ Te rog de aur, rog sa-mi vii…"- " Te cant"). Sunt versuri de citit cu glas tare, eventual alaturi de un partener sau partenera.