Nationalul bucurestean, in asteptarea unei premiere. Un spectacol care aduce in prim-plan crampeie de viata... napolitana.

De fapt, un tablou al vietii familiale si al iubirii, in aspectele ei cotidiene - scene puternice, momente comice, de farsa, invocari ale traditiei commedia dell'arte, si mult adevar uman. Universul va este cunoscut. Si, de buna seama, si creatorul lui: actorul, regizorul, producatorul si scriitorul contemporan Eduardo De Filippo (1900-1984).

De cateva luni, regizorul Dinu Cernescu repeta piesa lui De Filippo, "Sambata, Duminica, Luni", o comedie dulce-amara despre o familie tipica din sudul Italiei. Suntem in Neapole, in casa familiei Priore. E sambata. Dona Rosa, sotia lui Pepppino, ajutata de slujnica Virginia, pregateste pentru masa de a doua zi un delicios "ragu" (tocana). Duminica sunt asteptati la pranz toti membrii familiei din trei generatii. Numai ca bucuria intalnirii este intunecata de tensiunile inerente oricarui cuplu.

Peppino, proprietar al unui magazin de palarii, este gelos pe sotia Rosa, care, in inchipuirea lui, l-ar insela cu propriul contabil, Ianiello. Pe de alta parte, este nemultumit ca fiul sau, Rocco, il va parasi pentru ca isi doreste sa deschida un magazin de lux, iar fiica lui, Giulanella, trece prin momente dificile, fiind certata cu logodnicul ei, Frederico. Sarbatoarea se lasa cu scantei. Accesul de gelozie al lui Peppino in fata tuturor invitatilor (inclusiv a contabilului Ianiello) nu este luat in serios de catre cei tineri, dar e pus la inima de Rosa. Noroc ca blandul Ianiello reactioneaza prompt, pune lucrurile la punct, asa incat, luni dimineata, Peppino va intelege cat de necugetata i-a fost iesirea. Isi va cere iertare. Cei doi soti vor avea o discutie explicativa. In impacarea generala, toata lumea este invitata, peste o saptamana, sa savureze un alt "ragu".

In rolurile principale, Costel Constantin (Peppino) si Cecilia Barbora (Dona Rosa). Echipa care-i secondeaza cuprinde nume sonore: Ileana Stana Ionescu, George Motoi, Traian Stanescu, Matei Alexandru, Afrodita Androne, Rodica Muresan, Marius Rizea. Li se alatura Gavril Patru, Vitalie Bichir, Irina Cojar. Scenografia este semnata de Florinela Popescu-Farcasanu, iar ilustratia muzicala de George Marcu. Peste cateva zile se asteapta primul gong...

''Trebuie cultivat genul de teatru in care povestea este importanta"

Citeste si:

Stam de vorba cu maestrul Dinu Cernescu despre rolul regizorului in aceasta "calatorie", gandita, chibzuita, prin universul vietii de familie - napolitane sau de aiurea - in care se impletesc firescul lucrurilor, al sentimentelor, actualitatea lor perpetua.

"Piesa pledeaza pentru niste idei generoase despre iubirea profunda care exista intr-o familie, chiar daca, in aparenta, cei din cuplu isi gasesc motiv de disensiuni, de scandaluri in fiecare situatie", afirma Dinu Cernescu. "Cred ca genul acesta de teatru, in care povestea este importanta, e necesar si trebuie cultivat; trebuie sa ajunga la public. De fapt, cand lucrezi intr-un teatru, te gandesti si la actori si la relatia cu publicul. Inutil iti construiesti o distributie extraordinara, daca textul ales nu intereseaza publicul spectator. Practic, acesta (textul.n.r.) nu are nicio valoare si niciun rost.

Pe de alta parte - in situatia cand textul selectat corespunde interesului celor carora li se adreseaza - daca actorul nu este pus in evidenta, spectacolul este amorf; nu exista. El nu are valoare decat prin aceste explozii care sunt actorii in rolurile respective", adauga regizorul. Si totusi, conditia actorului de teatru nu este invaluita in roz, il provoc.

"Intr-o societate in care, brusc, a explodat goana zilnica si continua pentru acumulari materiale, pentru bani si numai bani, este firesc ca toti aceia care se dedica artei, in speta creatorii de arta, sa fie neglijati. Ceea ce e foarte trist. Sunt convins insa ca, odata cu trecerea timpului, lucrurile vor intra pe un fagas normal. Adica artistul sa fie recompensat in functie de valoarea pe care o produce."

In asteptarea spectacolului cu piesa lui De Filippo, "Sambata, Duminica, Luni", un text cu o valoare literara incontestabila, nu ne ramane, la randul nostru, decat sa speram intr-o prospetime a privirii asupra artelor, in general, a celor indrituiti si a noastra, a tuturor.