Nu mai este de multa vreme o stire de presa ca Mircea Cartarescu este, azi, scriitorul roman tradus in strainatate cu cel mai mult succes de presa. Nu stim cati cititori de acolo il citesc, dar e de presupus ca mediatizarea traducerilor sale nu ramane fara urmari pe piata lecturii.

Succesul sau cel mai mare pana in clipa de fata este, insa, acesta: editura germana Suhrkamp, una dintre cele mai prestigioase din lume, a cumparat de la Humanitas dreptul de a reprezenta in lumea intreaga interesele editoriale ale lui Mircea Cartarescu. Este o lovitura mediatica (intelegand prin mediatizare si traducerile) care nu ar putea fi comparata decat cu intelegerea dintre Mircea Eliade si editura Gallimard pentru lucrarile sale de istoria religiilor. Dar, daca ramanem la literatura, trebuie sa constatam ca, pana acum, nici un scriitor roman n-a mai fost reprezentat in lumea intreaga de brand-ul unei edituri atat de prestigioase. Contractul cu Suhrkamp l-a mobilizat pe Cartarescu sa se apuce de scris la cea mai ambitioasa carte pe care a gandit-o vreodata: "Orbitor", volumul trei.

Dupa volumul intai, a facut o pauza de doi ani pana s-a apucat de volumul al doilea. Apoi, a facut o pauza de patru ani pana s-a apucat de acest al treilea volum. E de inteles daca stii ce vrea sa fie "Orbitor III". Cartarescu si-a proiectat acest volum ca o descriere a lumii din perspectiva a ceea ce orientalii umesc "al treilea ochi", acela care se deschide atunci cand chakra cea mai inalt vibratorie din cele sapte ale corpului nostru subtil se activeaza si ramane activa pentru totdeauna (pentru multa vreme, in orice caz).