Ce calitati credeti ca va califica drept un bun ambasador?

Calitatile care m-au calificat pe mine pentru functia de ambasador nu au fost in nici un caz doctoratul de la Paris sau faptul ca am scris niste carti. Este un fel de lectie de modestie pentru mine, pentru ca imi dau seama ca nu calitatile mele intelectuale conteaza in primul rind.

Rabdarea, consecventa in a face o buna reprezentare Romaniei sint mai importante decit faptul ca un ambasador a facut studii stralucite la cine stie ce universitate celebra sau ca a scris carti. Parerea mea este ca arta diplomatiei consta in atentia la detalii, care pot aparea triviale la prima vedere, dar care, prin acumulare, inseamna foarte mult. Eu sint foarte atent la aceste detalii, de exemplu cum este fata de masa sau cum sint tacimurile, pentru ca toata aceasta logistica a reprezentarii asaza o tara acolo unde i se cuvine. Diplomatia este ca un roman tolstoian: o acumulare de detalii.

Credeti ca, daca ati fi studiat in cadrul universitar de aici, traiectoria dvs. profesionala ar fi fost aceeasi?

Se poate. Foarte multi dintre colegii mei de generatie si-au inceput studiile in Romania si apoi au facut si ceva in afara, fie doctorat sau masterat. E foarte comun in generatia noastra sa fi facut si studii in afara. Eu, e adevarat, mi-am terminat liceul in Franta, am pregatit concursul pentru École Normale Supérieure si l-am luat, dupa mari sfortari.

In ce fel "v-a modificat" experienta franceza?

Citeste si:

Nu am avut protectori in sistemul romanesc de invatamint si am fost practic obligat sa fac toata cariera in afara, in afara oricarui circuit de protectie, simpatii s.a.m.d. Nici acum nu pot postula in sistemul romanesc de invatamint, pentru ca nici acum nu mi-a fost recunoscut doctoratul din Franta. E un sistem foarte greoi, birocratic in recunoasterea diplomelor.

E prea mare cheltuiala de energie pentru ceva modest. In universitatile unde am predat dupa terminarea doctoratului cistigam de sapte ori mai mult decit cistiga un universitar de acelasi nivel cu mine din Romania. In al doilea rind, faptul ca m-am casatorit foarte tinar mi-a modificat traiectoria profesionala, pentru ca a trebuit sa asigur un trai familiei mele.

Ar putea fi aplicat conceptul american "scoala ca training - centrata pe studii de caz" in sistemul educativ din Romania?

America este o tara de o extrema diversitate unde gasesti de toate. Nu exista un model american in privinta educatiei, ci un model al diversitatii. Or, scoala romaneasca, ca si scoala frantuzeasca dupa care a fost copiata, este monolitica, omogena. Ma tem foarte mult de reforme revolutionare impuse de la centru. As astepta mai mult sa vina de jos in sus. In domeniul invatamintului universitar nu avem institutii private demne de acest nume, pentru ca institutiile private sint dependente de sistemul de stat, de acreditarile ministerului.

Problema acreditarilor este comica pentru mine, pentru ca Universitatea Harvard, de pilda, nu este acreditata de nimeni. In Romania exista universitati nule care sint acreditate de stat. Problema acreditarii ar trebui privita cu mai mult scepticism filosofic in sensul interogarii realitatii. Personal, as milita pentru o legislatie privind atragerea de fonduri dinspre mediul privat spre universitatile de stat. Marea problema a sistemului de invatamint o reprezinta salariile, dar nu cele ale profesorilor "plini".

Discrepanta dintre un profesor si un conferentiar sau lector este scandaloasa. Problema unui sistem educational este innoirea cadrelor didactice. Daca nu atragem tineri foarte buni la nivel de lectori sau conferentiari, ne ducem dracului in 15 ani. In viziunea mea, una dintre solutii pentru invatamintul romanesc este atragerea de fonduri dinspre privat inspre universitatile de stat. Asta inseamna o lege a sponsorizarilor care sa incurajeze acest sistem.