Legendarul actor reuseste sa joace mai prost decit propria coafura, care macar ramine umflata ca un ananas, cu o consecventa remarcabila, de-a lungul filmului. In timp ce Al Pacino cind pare absorbit intr-o meditatie asupra banilor pe care ii va obtine pentru prestatia sa din acest lungmetraj, cind are accese de isterie complet divortate de scenariu. Incepi insa sa crezi ca freza personajului lui Pacino nu e intimplatoare dupa doar citeva secvente din "88 de minute", cind faptul ca scenariul e tras de par in extremis iti sare in ochi inevitabil.

Vehicul de vedeta

Povestea, daca e sa incerci sa ii imprimi o coerenta care de fapt lipseste, suna asa: Jack Gramm (Pacino), folosit de FBI in tribunal pe post de expert in ale psihiatriei, inregistreaza o victorie cind un presupus criminal in serie, numit Jon Forster (Neal McDonough) e in pragul executiei. Dar Gramm primeste un telefon, instiintindu-l ca mai are 88 de minute de trait si un criminal necunoscut ucide femei intr-o maniera identica celei a lui Forster, facindu-l pe acesta sa para nevinovat si deci intirziindu-i executia. Cum psihiatrul nostru e inconjurat de femei mai inalte decit el si abundente in secrete (de la secretara lui si pina la decanul facultatii unde preda) si de studenti la fel, suspectii se aduna cam in acelasi ritm de sirba ca si cadavrele.