"Nu voi, stimabile, sa stiu de Europa d-tale, eu voi sa stiu de Romania mea!". Cunoscuta replica a unui personaj caragialian care isi apara strasnic "identitatea" cunoaste noi valente in perioada aderarii tarii noastre la Uniunea Europeana.

Statisticile arata ca romanii se numara printre cele mai entuziaste popoare in ceea ce priveste opiniile despre UE, inaintea celor care s-au aflat de la inceput in cadrul comunitatii europene. La baza acestui entuziasm se afla si motivatiile de ordin economic si social, convingerea ca integrarea europeana va aduce beneficii economice acasa si posibilitatea de a munci in spatiul comunitar. Exista apoi, ca in cazul tuturor est-europenilor, satisfactia de a fi acceptati, dupa experienta comunista, ca parte a unui proiect comun al civilizatiei occidentale, alaturi de natiunile vestice.

Politicienii tin cont de aceasta realitate, macar din considerente electorale. Cu exceptia unor formatiuni prea putin importante pe scena politica, aproape toate partidele, inclusiv cele extremiste, si-au aratat sprijinul fata de procesul de integrare inca de la inceperea negocierilor, unanimitate aproape de neconceput, de asemenea, printre natiunile vest-europene.

Daca exista euroscepticism, el se manifesta mai cu seama la nivelul elitei, dar si in acest caz in mult mai mica masura decit in alte tari europene. Pe de o parte, este vorba despre cei care apara "identitatea nationala" din perspectiva nationalista si/sau religioasa. Totusi, viitorul european al Romaniei este din ce in ce mai acceptat, intelectualii cu aceste convingeri invocind exemplul Greciei. In ceea ce priveste insa euroscepticismul de natura economica sau sociala, exista la noi foarte putine voci care, fie dinspre stinga, fie dinspre dreapta, sa amendeze ceea ce in Occident a intrat in vocabularul curent drept "eurobirocratie".

Antieuropenismul intelectual

Alina Mungiu-Pippidi observa ca reactiile de frustrare in privinta integrarii europene se manifesta in primul rind la nivelul intelectualilor si e de presupus ca tot acolo vor genera atitudini in viitor, populatia fiind mai realista: "Mai ales intelectualii vad ca au probleme, si nu ma mir, pentru ca intelectualii, din varii motive, de la cit cistiga la lipsa lor de recunoastere externa, sint printre categoriile care stau cel mai prost cu respectul de sine la noi. Deja am vazut reactii antieuropene, frici ca in Europa nu ai voie sa pui icoane pe peretii scolilor publice etc. Da, unii se vor simti umiliti, amenintati in identitatea lor ortodoxa, si fie vor evada complet din ea, fie o vor resapa ca superioara (noi sintem adevaratii europeni, cei cu idealuri spirituale, cu adevarata credinta etc., etc.). Pentru cei capabili de o competitie normala, Europa nu va pune probleme identitare".

"Depinde ce intelegem prin «identitate nationala»: ceva preponderent «dacic», vechea utopie a nationalistilor, sau ceva esentialmente «latin» - adica occidental! -, cu multiple adaosuri ulterioare, inclusiv actuale; o substanta data si fixa, pe care orice evolutie o pericliteaza, sau un contur in permanenta evolutie", afirma si criticul literar Ion Bogdan Lefter.

Citeste si:

"Dupa cum se vede, tara merge inainte, indiferenta la profetiile negre. Nici politicienii retrograzi, nici oamenii de afaceri corupti, nici intelectualii conservatori nu pot opri istoria in loc."

Ortodoxia si normele comunitare

Perceptia Uniunii Europene ca dusman al identitatii religioase, ca un club exclusivist catolico-protestant sau ca institutie de promovare a ateismului este din ce in ce mai slaba in rindurile intelectualilor apropiati de Biserica, ce amintesc exemplul Greciei. Normele venite de la Bruxelles sint, in general, privite cu indiferenta si acceptate ca inevitabile, desi uneori se afla in conflict cu practica religioasa. "Ortodoxia nu se opune integrarii europene, pentru ca Uniunea Europeana da norme, nu valori, acestea din urma nu pot fi decit nationale", afirma comentatorul ortodox Dan Ciachir. "E adevarat ca unele aspecte sint in contradictie cu invatatura Bisericii, cum ar fi homosexualitatea, care pentru orice crestin este un pacat. Dar, daca intra in conflict, acest lucru nu este de natura sa genereze o ciocnire. Normele europene nu sint ca legile comuniste, care erau declarat atee. Ramine o marja de actiune pe plan intern, iar la un moment dat prevaleaza mentalitatea tarii respective. Cred ca un avantaj al ortodoxiei este ca puterea ei este mai cu seama simbolica, nu «juridicista», si nu incearca sa se manifeste ideologic. Exista exemplul Greciei, si acolo au fost discutii, cum ar fi interdictia pentru femei de a vizita Muntele Athos, or, acest aspect cultural specific a fost acceptat in cele din urma de UE. Oricum, in situatia care s-a creat cu musulmanii, nu cred ca oficialii europeni sint interesati cite sarbatori au ortodocsii", trage concluzia Dan Ciachir.

Mentalitatea orientala in politica

Paradoxul romanesc este ca tocmai institutiile care au in sarcina procesul de integrare pot constitui o frina pentru acesta, si nu fortele din zona culturala si religioasa conservatoare, crede scriitorul si publicistul Mircea Mihaies. "Cred ca BOR incepe sa descopere avantajele si valentele ecumenismului. Daca vor exista probleme de natura religioasa, ele nu vor veni din interiorul Bisericii, ci se vor manifesta in masura in care vor fi folosite in scopuri de manevra politica", afirma el. "Frina pe drumul nostru european nu cred ca va fi pusa din zona religioasa sau culturala, ci din cea politica si administrativa. Tocmai acele institutii care ar trebui sa se ocupe de integrarea europeana dovedesc mentalitati orientale."

Desi toate formatiunile politice importante din Romania s-au declarat in favoarea integrarii, distanta de la declaratii la fapte este considerabila. "Toate fortele politice din Romania au sustinut integrarea in structurile europene, atit de puternica a fost constiinta publica a necesitatii de a iesi din tranzitie. Avem insa o majoritate parlamentara care saboteaza acest proces", afirma analistul politic Cristian Ghinea.