Domnule Mitica Popescu, in ce spectacole va putem vedea, si ce surprize pregatiti iubitorilor de teatru?

Deocamdata, spectacolul in care ma puteti vedea, si sa mergeti sa luati bilete ca sa mai gasiti, se numeste "Alex si Morris", in care joc cu domnul Stefan Iordache si Dana Dembinski-Medeleanu. Pregatesc inca doua spectacole, dar nu stiu cand va avea loc premiera. Primul este "Vederea", al lui Ion Baiesu, in regia lui Mihai Ionescu, cu domnul Florin Calinescu, Mihai Dinvale, Adriana Schiopu si fiica dumneaei, studenta la Teatru. Al doilea este "Colonia ingerilor", de Stefan Caraman, regia Nona Ciobanu.

Cum se explica fidelitatea dvs. de ani de zile, fata de scena Teatrului Mic, din strada "Constantin Mille"?

Eu, la un moment dat, am incercat sa imi schimb casa, dar este foarte greu. Adica, am fost, timp de 9 luni, inainte de Revolutie, la Teatrul de Comedie, dar nu mi-am gasit locul, si m-am intors inapoi. E foarte greu sa schimbi casa. Si cand o schimbi, o schimbi de tot. Adica, o sa trebuiasca, la un moment dat, sa o demolez, in sensul ca o sa fie nevoie sa ma pensionez, probabil, ca am si eu o varsta.

Dar nu puteti sa jucati in continuare?

Eu pot sa joc cat pot, dar nu depinde numai de mine. Depinde si de conducerea teatrului, nu stiu, zic si eu...

In ce relatii sunteti cu directorii Teatrului Mic, Florin Calinescu si Mihai Dinvale?

Cu Mihai Dinvale sunt coleg din ‘73, cu Calinescu e putin mai tarziu. Eu consider ca sunt un coleg bun, nu cersesc si n-am cersit nimic in viata, adica imi vad de treaba mea.

Faptul ca aveti numele unui personaj al lui Camil Petrescu, iar spectacolul intitulat "Mitica Popescu" a facut un succes fulminant in urma cu multi ani, este o simpla coincidenta?

M-a intrebat cineva: "Camil Petrescu a scris piesa pentru dvs.?", dar el a scris-o cand m-am nascut eu sau poate putin mai tarziu. E o coincidenta, dar, in orice caz, a fost un spectacol de mare succes, pe care l-am jucat pana putin dupa ‘89, dupa care a fost scos, desi nu stiu ce legatura avea cu Revolutia sau ce stricam noi cu aceasta piesa. De altfel, atunci au fost scoase toate spectacolele si nu ramasese decat "Pluralul englezesc". Asa se intampla la Revolutie: dai foc, arzi, razi, omori - cum au murit atatia oameni -, c-asa-i la Revolutie. Sa speram ca nu mai avem alta.

Dar care au fost directorii in acei ani?

Imediat dupa Revolutie a venit domnul Vulpescu, dupa aceea a fost domnul Alexa, apoi domnul Dan Micu, dupa el, pana s-a prapadit, a fost doamna Balanuta (marea actrita Leopoldina Balanuta a fost partenera sa de viata - n.r.), si acum, domnul Calinescu.

Numele dvs. ii apartine si celebrului personaj al lui Caragiale, si, de altfel, realizati la TVR emisiunea "D’ale lui Mitica"...

Da, si are o viata lunga pana acum, si va avea cat vor dori sa o tina. Deocamdata, am pornit in al 7-lea an.

Cu ce alti mari actori sunteti prieten?

Prietenia se vede cand ne intalnim, dar nu deosebit de des. In orice caz, il iubesc foarte mult pe Stefan Iordache, care e un mare actor, si am jucat impreuna multa vreme la Teatrul Mic, iubesc foarte multa lume, dar mai degraba ar trebui sa spuna ei, ca sunt prieteni, nu eu.

Cum vi se pare, privind retrospectiv, lumea scenei din spatel culiselor?

Din ce in ce sunt mai putini profesionisti. Pentru ca salariile sunt mici, mai pleaca lumea in alte parti unde se plateste mai bine. Adica aceasta categorie a tehnicienilor este putin mai greu sa o tii alaturi de tine. Noi, actorii, n-avem unde sa ne ducem. Noi n-avem meserie. Noi suntem profesionisti. Unii sunt electricieni, altii tamplari, altii cizmari... Se duc si ei unde se castiga mai bine.

Filmul va atrage la fel de mult ca teatrul?

Ma atrage degeaba. Cum poate, de exemplu, sa ma atraga o femeie, care, daca nu vrea sa mearga cu mine, tot degeaba. Ce sa fac? Nu alegem noi. De fapt, si dvs. stiti foarte bine ca barbatii sunt alesi de femei. Si noi suntem alesi de regizori. Nu ne cheama, nu ne ducem. Sau ne-am duce, dar nu avem ce face.

Va e dor de film? Vi s-a propus un rol in vreun serial tv?

Nu mi s-a propus. Dar nici nu mi-e dor sa joc in serialele astea care se fac acum. Consider ca e ciubuc, nu e "Lumini si umbre". Adica e o treaba, asa: "Sa ne facem ca...". Intrebati-va cine joaca in serialele astea, desi toti spun ca sunt artisti. Dar eu nu invidiez pe nimeni, insa nici nu mi-e dor sa fac ce fac ei.

Cum vi se par teatrul si filmul, astazi, la noi?

Cine a facut, face, cine n-a facut, nu face. Despre asta este vorba.

Cum va incarcati bateriile?

Vorba ardeleanului, cel mai mult imi place doar sa sed...

Ce va doriti cel mai mult in aceasta perioada?

Sa fiu sanatos. In rest, in cuibusorul meu ma simt foarte bine, nu ma deranjeaza nimeni. Stau si invat texte, citesc ziarul, ma uit la stiri, rad, injur si... asta e. Asa imi petrec timpul liber. Citesc, mai pun mana pe o carte, de multe ori nu reusesc sa o termin si ma apuc de alta. Dar ma simt foarte bine acasa, la mine.

Aveti un soi de umor care se vede foarte mult in personajele dvs...

E o salvare. Sigur. Dvs. nu vedeti ca dupa ‘89 n-au mai aparut bancuri? Ironia si umorul au fost o salvare a poporului nostru. Pentru ca doar din leafa, nu ne-ajungem...


Despre autor:

Cronica Romana

Sursa: Cronica Romana


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.