„Cenzura m-a invatat sa prezint iubirea fara sa arat pe ecran organele genitale“, spune Nikita Mihalkov si adauga la asta opinii despre regizorii romani, despre receptarea lui internationala si despre publicul sau tinta.

Pentru cine faceti filme?

Eu nu vreau sa fiu inteles de toti, ci vreau sa fiu bine inteles. Sa fii inteles de toata lumea e ca un "continental breakfast" - cafea, orange juice si piine prajita - si, daca ai mai si baut in noaptea dinainte, cind te trezesti in fata acelui mic-dejun habar n-ai in ce tara esti. Sa fii bine inteles e ca atunci cind maninci coltunasi in Rusia, spaghetti in Italia si cirnati in Germania. Eu va dau coltunasi si ma adresez celor care-mi apreciaza coltunasii.

Actor versus regizor

Cum e actorul Mihalkov?

Eu joc cu placere doar in filmele care nu sint regizate de mine. Joc si in ale mele numai cind sint obligat sa o fac. In "Soare inselator", de exemplu, am jucat pentru ca o aveam partenera pe fetita mea, Nadia, care atunci avea 6 ani. Am vrut sa-i fie ei mai usor. OK, as fi putut-o convinge sa-i zica "tata" unui alt actor, dar ea nu s-ar fi simtit confortabil si nici nu ar fi iesit totul atit de veridic. Acum, la "Soare inselator 2" voi juca pentru ca nu mai am incotro.

Majoritatea premiilor importante le-ati obtinut dupa caderea URSS. La vremea cind v-au fost decernate, ati vazut in ele vreo conotatie politica?

Cred ca nu sinteti la curent. N-am nici un film care sa nu fi primit un premiu international.

Ma refer la Oscarul pentru film strain (1995), la Marele Premiu al juriului de la Cannes (1994), la Leul de Aur de la Venetia (1991), la cele cu vizibilitate internationala mare...

In cazul acestora, se poate sa fi fost o conotatie politica, intr-o anumita masura. Desi, intelegeti-ma, eu n-am facut filme despre vreun regim. Eu fac filme despre iubire. Daca cineva vede altceva in filmele mele, e problema sa.

Piesa neterminata

Cum v-ati impacat cu cenzura comunista?

M-a invatat sa prezint in filmele mele iubirea fara sa arat pe ecran organele genitale.

Ati facut filme politice?

Eu? Niciodata. Eu nu am facut decit filme de dragoste. Colegii mei care faceau filme omagiale au fost primii care si-au ars carnetele de partid in fata camerelor de luat vederi. Eu nu mi-am ars carnetul in piata publica pentru simplul motiv ca nu aveam ce sa ard. N-am fost niciodata membru al Partidului Comunist. Dar nici nu pot sa dau acum cu pietre in regim. Sa zic ca, vezi Doamne, noi, rusii, ne-am culcat rosii si ne-am trezit tricolori.

E nevoie de o raportare la trecut, dar si la setul lui de valori deja legitime, pentru a critica prezentul? Ma refer acum la "Piesa neterminata pentru pianina mecanica" si la alte adaptari realizate de dvs.

Un film contemporan nu e unul la care sa te duci obligatoriu in blugi si adidasi. Un lungmetraj poate fi si despre Neanderthal, despre fiintele umane de atunci. In general, toate intrebarile omenirii s-au pus cu multi ani in urma. Doar ca, cu timpul, s-au schimbat raspunsurile, in functie de starea morala a umanitatii si asa mai departe. Numai ca eu nu dau raspunsuri. Pentru mine e interesant sa caut raspunsuri impreuna cu spectatorii.


Despre autor:

Cotidianul

Sursa: Cotidianul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.