Cristian Topescu nu este nici actor cu ifose, nici sportiv cu fasoane, nici capricios cantaret de muzica usoara, politician sau mare mahar ideologic, cu atat mai putin. Si atunci cum a fost posibil ca un crainic sportiv - nu este nici o rusine sa fi fost asa ceva, mai ales intr-o lume care se impopotoneaza cu titluri dintre cele mai fistichii - sa ajunga la un asemenea grad de simpatie si cvasiunanima apreciere?

Citeste si:

Simplu: prin firesc si naturalete. Nimic nu este mai simplu, aparent, ca sa castigi pretuirea semenilor decat prin a fi tu insuti. A transmite si comenta meciuri de fotbal, a relata de la fata locului mari evenimente sportive cu aerul ca totul e normal si firesc, victoria ca si infrangerea, si ca sportul, inainte de a deveni o isterie colectiva a fost si este un mod frumos si elegant de a trai, au facut din Cristian Topescu un personaj de prima mana. Faptul ca a utilizat o limba romana flexibila si accesibila, in timpuri cand impleticelile de limbaj produceau rafinate experimente - proces in continua imbunatatire si astazi - a fost un mare avantaj pentru toata lumea. Am beneficiat si noi, a beneficiat si Radioteleviziunea Romana, avand in Cristian Topescu unul dintre stalpii de referinta ai bunului simt. Printre atatia natarai, Topescu ne-a invatat firescul si ne-a dat incredere in ziua de maine si speranta ca prostia si uratul nu sunt eterne. Chiar si dupa un plictisitor zero-zero intre Steaua lui Ion Constantin si Dinamo-ul fratilor Nunweiller.