Motto:
"- Tara te tampeste, maica, asculta-ma pe mine. Ca io am trait si la oras, da’ acolo eram o doamna, nu ca aicea! Aveam "unghiili" facute, ma duceam la pus pe moate, veceul era-n casa, nu in fundul curtii! Imi zicea lumea saru-mana, doamna Floarea, nu ce mai faci fa Floareo, ai cules porumbu"? Una e fata de oras, alta e fata de tara, «e mai curata», mai luminoasa... Luane-ar dracii, ne-am intors iar la sapa!" De lemn, am adauga noi! ( O taranca "repatriata") Despre Silistea Gumesti se spune ca este satul simbol al literaturii si ruralismului romanesc, satul in care s-a nascut, intr-o casa de chirpici si cu pamant pe jos, Marin Preda, nume care acum, prin tarana integrarii, asfalteaza gropile satului. La 17 ani de la Revolutie, fiii risipitori au iesit la pensie si s-au intors acasa, la tara, de unde au plecat. Timpul are o nesfarsita rabdare cu oamenii, radicalele schimbarii de la orase au trecut prin Silistea ca personalul de Balaci - Costesti, iar Uniunea Europeana e undeva, departe, intr-un intercity care n-o sa opreasca multi ani de acum incolo prin gara satului. E un sat incremenit intre hotarele lui, in asteptarile si sperantele lui, mereu aceleasi de cand lumea - Pamantul, iar de el, si de seceta care bantuie in ultimii ani prin Campia Romana, este conditionat totul.

"Am muncit si am trudit si am luat pamantul de la ciocoi ca sa traiti voi mai bine!
De ani de zile ma zbat sa nu vand din el, sa platesc fonciirea fara sa vand, sa va ramaie voua intreg,
orbilor si salbaticilor la minte! Si am platit mereu, n-am vandut nici o brazda si acum sariti la mine si la astia, ca v-am furat munca voastra! Pamantul ramas intreg, Paraschive, smintitule, acolo e munca voastra!
Bolnavule dupa avere! (...) Nu s-a muncit si nu s-a impartit aici in casa tot ce-am avut?
De unde sa va dau eu mai mult daca atata e? Vreti sa ma jupuiti pe mine de piele? An de an am dat din colt in colt cand intra percitorul in casa. An de an m-am dat peste cap sa nu vand din pamant! Am trait cu totii desculti si dezbracati, nimeni n-a avut mai mult! (Morometii)"

Poiana lui Iocan, pravalie de tranzitie

In celebra poiana echivalenta radio-santului, taranilor li s-a cam aplecat de atata politica si de la atata tuica data pe datorie, iar framantarile din ultima perioada de pe scena politica se reduc, spune nea Marian, nepotul fierarului Iocan, doar la atat: "Dom’le, Basescu e om, nu e prost, e om al dracului de destept, da’acum au intrat dracii intre el si Tariceanu ala!" Si pentru ca tot inainte era mai bine, il completeaza al lui Cercel ca "nu mai vedem noi traiul cu Ceausescu, chiar daca nu aveam pamant, aveam un lot ajutator de la CAP, ne dadeau bucate de vro 150 de duble pe an si cu ce mai furam, nimeni n-a murit de foame, da’acum e peste firea omeneasca. Acum, in poiana lui Iocan, nu se mai potcovesc caii, se bea si daca, intr-o zi de sarbatoare cum au fost Pastile, gasesti vreun "ruman" treaz, e mare lucru. "La noi si curcile beau tuica"!
Acum, nepotul lui Iocan si-a deschis o pravalie unde vinde de toate pentru toti, "da’ce dracu afacere poti sa faci cu doua beri si-o tuica, n-are lumea bani, suntem saraci, da’ fuduli"!

Marin Preda are casa... memoriala!

Edilii care au trecut pe la primaria din Silistea Gumesti au incercat, in fel si chip, sa cumpere pentru posteritate casa in care s-a nascut prozatorul Marin Preda. N-a fost chip! Cand aveau bani, Floarea Calarasu, sotia lui Gheorghe - fratele lui Preda - n-a vrut nici in ruptul capul sa-si vanda casa pe care o mostenise si sa stea prin "striini", nici pe 200 de milioane si, in urma cu ceva ani, erau bani. N-a vrut sa plece din casa ei. Acum singurul mostenitor, fata acesteia, cere 500 de milioane si... primaria nu are bani. Bineinteles ca nici Ministerul Culturii nu s-a prea omorat cu firea... Si casa inchisa cu geamlac a ramas acum in uitare si o napadesc buruienile. Ministerul Culturii si Adrian Iorgulescu au alte preocupari acum, vinde si rascumpara castele. Pe langa astea, ce mai conteaza o casa de chirpici? Ignoranta merge pana acolo, incat nici macar n-au promis ca vor face ceva!

Gura lumii, numai pamantul o astupa

In Silistea Gumesti, Pastele se sarbatoreste in doua locuri distincte: la carciumile din centru si la biserica. Sfanta Inviere a Domului a fost desavarsita, fie macar si prin straduinta preotului Florin si a corului care a cantat in noaptea de Inviere. Dar multi vin la biserica... ca sa doarma. Popa Florin predica, corul canta, lumea tace, lumanarile ard si mai fac un pic de caldura si, sub privirile sfintilor prinsi cu alte treburi prin icoanele zugravite pe catapeteasma sau in pronaos, somnul e mai dulce si lipsit de griji. Alaturi, langa biserica, un alt cor, de data asta barbatesc, voci mai groase, mai rastite, fiecare in legea sa, incheaga pe portative cateva "note" de 50 ml. Daca la biserica babele se mai abtin si tac in timpul slujbei , la cimitir zarva e cea mai mare, veselie, jale , bocituri, in basma colaci si oua rosii plimbate de la o cruce la alta, mucuri de lumanari chircite de frig, priviri iscoditoare aruncate celor veniti de la oras la mormintele rudelor, ultimele noutati si barfe, toate acestea, in buza diminetii, vestesc ca silistenii s-au dus la cimitir sa-si cinsteasca mortii.

Vine UE, dupa ce-om pieri noi...

Multi regreta vremurile cand lucrau la CAP si li se luasera pamantul. Acum ca il au, nu prea le foloseste la nimic iar cheltuielile pentru a scoate oaresce folos de pe urma lui, sunt peste pensia de ceapist. Doua milioane aratul, doua semanatul, discuitul, prasitul, oameni cu ziua la sapa, azotatul si... nu scoti nici ce-ai semanat. Oamenii sunt nemultumiti de "arendasi", adica "vreo trei insi cu tractoare si combine, carora le dai pamantul in primire si daca vor ei sa-ti dea ceva, bine, daca nu, iti spun ca nu s-a facut recolta. Da’ tu te numesti proprietar, cu obligatii, adica taxele le platesti" se rastesc taranii stransi a doua zi dupa Pasti, in centru, la monument. Si-au deschis conturi la banci in asteptarea celor 80 de euro promisi de Guvern. "Si acum, ca am intrat in Uniunea Europeana, ce bravura am facut, ne face painea 13.000 de lei! Si crezi ca vin astia acu’, la noi , pe fuga, sa ne scoata din saracie? Dupa ce-om pieri noi, poate nepotii nostri sa prinda!" Pentru aproape 3.000 de suflete, la Silistea Gumesti, pamantul ramane eterna poveste, chiar daca nu produce nimic, nu se vinde, se lasa... zestre. Morometii nu se dezmint si nu s-au schimbat deloc. Pamantul ramane in neam!

Ce spun primarii

Ion Gheorghe, in varsta, sfatos si amintindu-si de intalnirile amoroase ale lui Marin Preda, fiul invatatorului "Toderici" din Morometii, ne-a povestit ce a facut el , ca fiu al satului si ca primar pe perioda mandatului si ce nu face actualul primar. Adica, o gradinita si un centru de cazare temporara. Avea ganduri mari cand era in functie, proiecte de modernizare a drumurilor satesti, studii de fezabilitate pentru alimentarea cu apa, proiecte cu fiantare guvernamentala sau fonduri SAPARD, "dar e prea multa birocratie, mintea omului nu poate sa conceapa asa ceva. "In caminul cultural pe care, de fapt nu-l avem, ploua prin acoperis, centrul memorial Marin Preda este in paragina, toata lumea asteapta sprijin financiar. In numele lui Marin Preda am obtinut bani pentru asfaltarea drumului judetean. Tatal fostului primar, invatatorul lui Preda, a murit la inceputul acestui an si daca mai traia cateva saptamani, prindea suta de ani!
Si actualul primar, Mihai Petrescu ar face multe, dar nu are bani... Realizabil in scurta vreme ar fi introducerea apei curente in comuna si drumurile, pe care iti trebuie un mare curaj sa mergi. Bineinteles ca nici satenii nu se prea omoara cu firea, primarul reprosandu-le: "V-am adus piatra, nisip la poarta sa va astupati gropile, si nici de asta n-ati fost in stare!"

Epilog

Pe scurt, cam asa arata un sat proaspat intrat, cu tot cu tara, in Uniunea Europeana. Si nu orice fel de sat, ci... Silistea Gumesti! Cu scurte "escapade" din tipar, arata cam la fel ca acum 17, 20, 50 de ani, adica, scapari de modernism. Un mic amanunt: imediat dupa Revolutie, taranii, cuprinsi de febra schimbarilor si retehnologizarii, si-au vandut caii, carutele si si-au luat Dacii la mana a doua. Le-au tinut doi-trei ani, le-au vandut si si-au rascumparat atelajele traditionale...


Despre autor:

Cronica Romana

Sursa: Cronica Romana


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.