Refuzat de o lume ostila, Cornel Petricas si-a gasit refugiul intr-o galerie parasita
Adesea, Cornel isi aminteste cu tristete de casa in care a locuit la un moment dat, de gradina plina cu flori si de copilul sau de care soarta potrivnica l-a despartit.

O viata ca in romane. Cornel Petricas si-a improvizat un adapost intr-o hruba aflata "in munte", la aproximativ sase kilometri de Petrosani.
Fostul miner a ajuns sa locuiasca aici dupa ce o perioada a dormit prin subsolurile blocurilor din oras, iar mai apoi la un canton CFR parasit, situat tot pe Defileul Jiului.

S-a nascut in comuna Tasmada, judetul Bihor, si a lucrat mai bine de sase ani in subteran, pina cind au inceput primele disponibilizari. "Era foarte greu, nu imi era frica de munca, dar nu am avut noroc. Cu banii cistigati in perioada aceea, si era o suma mare, am zis ca-mi cumpar o locuinta. Doar ca mi s-a imbolnavit baiatul si a trebuit sa-l duc la tratamente prin tara. Cind m-am intors la Petrosani, nu mai aveam nici bani si nici loc de munca. in Bihor nu ma mai puteam intoarce, iar in Valea Jiului nu era chip sa-mi gasesc un loc de munca", povesteste Cornel.
La mina nu se mai faceau angajari. O vreme, a lucrat cu ziua pe la localnici si a reusit astfel sa-si intretina familia si sa plateasca la zi chiria casei in care locuia.

Parasit de nevasta

Din pacate, Cornel s-a imbolnavit si a zacut prin spitale sase luni. Cind a fost externat si a zis gata, s-a terminat cu ghinioanele, proprietarii locuintei i-au pus bagajul la usa si l-au dat afara pentru ca nu-si platise chiria de cind era internat. Ultima lovitura i-a dat-o sotia, in ziua in care Cristi, baiatul lor, implinea 9 ani. "A venit la mine si mi-a zis ca baga divort, ca ea are un alt iubit. Era cu el de vreo doi ani, fara sa stiu eu. I-am dat divortul si mi-am luat lumea-n cap."

Citeste si:

Pestera, ultimul refugiu

Cornel Petricas spune ca acum aproape trei ani, in timp ce culegea ciuperci si fructe de padure, pe care le vindea ca sa supravietuiasca, a descoperit mai multe galerii in zona cantonului Stimbuta de pe Defileul Jiului. Acestea au fost sapate in stinca pentru prospectarea terenului si nu au mai fost astupate. Imediat s-a hotarit sa se "mute" aici. "La inceput am intrat prin toate, sa vad care este mai buna si mai adinca. Am ales-o pe asta pentru ca nu ploua in ea si are 100 de metri. Cu cit este mai adinca, cu atit este mai calduroasa. E la fel ca intr-un beci", afirma barbatul.

Petricas locuieste la 90 de metri sub pamint, acolo doarme, acolo gateste si ca, sa nu ii fie frig, aprinde mai multe focuri din loc in loc. Traieste doar in tovarasia unui aparat de radio cu baterii si a unui pisic pe care l-a gasit pe marginea drumului, lovit de o masina. L-a luat la el si l-a ingrijit pina s-a vindecat. "M-am obisnuit aici. Grota asta este casa mea. Vara este mai bine pentru ca ma descurc cu mincarea. Culeg ciuperci si fructe de padure si le vind. Acum, in aceasta perioada, traiesc greu", spune Cornel. Vinde piese de radio pe care le gaseste prin gunoaie si cistiga in jur de 40.000-50.000 de lei pe saptamina, cu care isi cumpara mincare. Ne marturiseste ca maninca o data la doua zile.
Desi traieste ca vai de lume, Cornel Petricas nu concepe sa cerseasca. Ar fi mai mare rusinea!
in urma cu doi ani a fost jefuit in gara de doi boschetari. I-au furat 12.000 de lei si buletinul de identitate.

O vreme a mers sa manince la cantina saracilor, insa a renuntat dupa ce a fost umilit pentru ca nu avea acte. "Nu am bani sa-mi fac un alt buletin de identitate. Dupa ce am fost jefuit, am renuntat sa mai merg sa maninc la cantina pentru ca si-au batut joc de mine.
inainte mergeam si la Biserica, insa am renuntat pentru ca nu am haine curate, iar in fata oamenilor si a lui Dumnezeu trebuie sa apari curat", spune Cornel.