Domnule Florin Piersic, repetati, la ArCub, la spectacolul "Straini in noapte", de Eric Assous, in regia lui Radu Beligan. Cum decurg repetitiile?

Foarte bine. Este vorba despre o piesa a acestui dramaturg francez actual, care a scris deopotriva scenarii de filme si mai multe piese de succes. Una dintre acestea, "Straini in noapte", se numeste in franceza "Montagne-Russe", si a fost tradusa de maestrul Radu Beligan si de domnul Liviu Dorneanu (secretarul literar al Teatrului National), care i-au schimbat titlul, pentru a fi pe intelesul tuturor.

Piesa s-a jucat la Paris pana la sfarsitul lui octombrie, in rolul principal fiind Alain Delon, care a debutat in teatru cu acest spectacol, la Teatrul Marigny, al lui Robert Hussein. Aici a vazut-o maestrul Radu Beligan, cu un actor pe care il stim cu totii si il admiram pentru ce a facut in cinema, care a avut succes datorita filmelor pe care le-a facut si a regizorilor care l-au distribuit si au stiut sa-l puna in valoare.

Domnul Beligan mi-a spus la intoarcere: "Tot timpul spectacolului, cat a durat el, 2 ore si 15 minute, m-am gandit la tine. Ma sfatuiam cu actrita Valeria Gagealov, impreuna cu care l-am vazut, si m-am gandit: ". Cand a venit, a tradus piesa, mi-a dat-o, am citit-o si eu, care de foarte multa vreme ma gandesc ce sa joc sau sa mai joc - cu toate ca la Cluj, de 4 ani, fac piesa lui Mark Camoletti, o comedie frantuzeasca bulevardiera foarte spumoasa, care se numeste "Boeing, Boeing", tradus prin "Logodnicele aterizeaza la Paris" -, fiind indragostit de teatru (pentru ca am iubit teatrul toata viata), am primit acest rol. Radu Beligan o regizeaza, iar eu joc cu o actrita tanara si talentata, cu care imi face mare placere sa lucrez, Emilia Popescu.

In ce stadiu sunt repetitiile si cand va avea loc premiera?

Suntem intr-o faza avansata, am facut mis-en-scena, am "ridicat-o in picioare", cum spunem noi, dar sigur ca, fiind un timp foarte scurt, pentru ca repetam de o luna si jumatate, suntem aproape gata, numai ca trebuie sa "batem in cuie" textul. Fiindca nu este o piesa care se poate juca precum Cehov, Shakespeare sau altii. Este ca un ping-pong in replici, deci trebuie sa mearga foarte bine. Nu stim exact data premierei, dar, avand in vedere ca acum suntem aproape la 1 aprilie, iar maine sunt Floriile, cred ca la sfarsitul acestei luni - inceputul lunii viitoare - vom avea primul spectacol.

Totul este ca noi sa fim foarte siguri de noi, de tot ceea ce facem, si sa avem conditii bune, pentru ca un spectacol normal trebuie sa se rodeze, sa fie in regula. Si, bineinteles, am oarecare emotii, in sensul ca mi-as dori foarte tare ca spectacolul sa placa publicului. Revenirea mea pe scena bucuresteana este o placere pentru mine, pentru ca personajul meu e un fel de Piersic care traieste in alta tara, care are varsta mea, 71 de ani.

Maine va veti serba de doua ori, pentru ca aveti nu unul, ci doua nume de floare: si Florin, si Piersic. La multi ani! Cum veti petrece ziua onomastica?

Citeste si:

In mod normal ar trebui sa merg la Cluj, dar nu voi pleca din Bucuresti, pentru ca am repetitii pana in Joia Mare. Dar ziua de Florii o sa fie placuta, fiindca foarte multi imi dau telefoane si ma cauta ca sa imi spuna "La multi ani!". Si, in al doilea rand, la ora 11, la Sala Radio de pe Strada "General Berthelot", va fi un spectacol facut de Viorel Popescu si Radio Romania Actualitati, care se transmite in direct pe acest post, in care vor aparea pe scena mai multi "nenorociti".

Printre "nenorocitii" astia, este si Florin Piersic, care e reprezentantul cel mai de pret pentru Florii, pentru ca toti au nume de Florini, de Florici, de Flori, de Violete, de Crini, dar numai pe mine si pe fiul meu ne cheama si Florin, si Piersic...

Ati fost indragostit vreodata de o femeie cu nume de floare?

Nu voi scapa niciodata de intrebari legate de femei... Am avut un sentiment pentru toate partenerele mele si pentru toate femeile cu care m-am intalnit in viata. Sigur ca am avut partenere foarte dragute cu nume de floare. Violeta Andrei, de pilda, Carmen Trandafir, Florina Cercel, dar pe care le-am avut colege de scena, adica nu am fost indragostit neaparat de ele. Le-am fost prieten, pentru ca eu socotesc ca in aceasta meserie trebuie sa fii partener si cu barbatii, dar mai ales cu femeile, cu care trebuie sa fii apropiat, comunicativ, generos, bun, pentru ca toate lucrurile astea se transmit spectatorului. El cand te vede pe scena cu o actrita, simte daca tu ai un soi de afectiune fata de ea, sau nu.

Veti merge cu familia sau cu colegii la o petrecere?

Nu. Am spectacolul de dimineata si, poate o sa radeti, dar dupa-amiaza am repetitii cu domnul Beligan. Probabil ca o sa bem o cafea, domnul Berligan o sa ma pupe pe frunte... Emilia Popescu la fel, dupa care o sa continuam cu piesa, si asa o sa treaca ziua. Frumos este ca intram in Saptamana Patimilor, si de ea ma leaga cele mai placute amintiri ale vietii. Cele mai frumoase zile pe care
le-am trait, impreuna cu familia - cu mama, cu tata, cu sotiile mele, indiferent care au fost, din cele trei - intotdeauna Sarbatoarea Pastelui a fost o bucurie. Pentru ca vine primavara, pentru ca ciocnim oua rosii, pentru ca ne uitam altfel unul la altul, alta privire, alt zambet...

Unde o sa mergeti in Noaptea de Inviere?

In Cluj, impreuna cu sotia mea, pe Strada Bisericii Ortodoxe. Acolo este o bisericuta mica, ortodoxa, unde in adolescenta mea, cand eram elev de liceu, ii vedeam pe parintii mei mergand. Si m-am obisnuit sa fiu acolo de Inviere in fiecare an, in amintirea lor. Apoi, la 100 de metri distanta, voi aprinde o lumanare la mormantul lor. Este o zi sfanta si amintirile legate de parinti nu se pot uita. Si, de Pasti, o sa ma gandesc la tot ce-a fost si la ce sa ma astept.