Sint lucruri pe care le invatam la scoala si ni se par apoi de la sine intelese: noi, romanii, sintem o insula de latinitate intr-o mare slava, dar si urmasii dacilor, cei mai viteji si mai drepti dintre traci. Spiritualitatea romaneasca isi are radacinile la sat. Avem un cult pentru Eminescu, poetul nostru nepereche, considerat un sfint. Sintem blinzi si toleranti ca nimeni altii.

"Miturile fondatoare ale culturii noastre sint legate de o forma de romantism nationalist, care a insotit si a completat formarea statului modern roman. Mecanismele de consacrare sint scoala si toate instantele de producere si autoreproducere ale elitelor culturale, de la asociatiile de scriitori, la gazetele literare", spune politologul Cristian Preda.

Discutia despre miturile legitimatoare ale natiunii romane si substanta acestora a fost inceputa in anii ’90, o data cu publicarea cartilor lui Lucian Boia. Volumele istoricului au provocat scandal pentru ca prezentau o abordare nemaiintilnita pina atunci: deconstruirea unor mitologii care erau general acceptate de catre comunitatea romaneasca.

Urmasii Romei

Ideea trecutului "imperial" al romanilor a aparut dinaintea perioadei moderne a tarii. "Romanii toti de la Rim se trag", a spus cronicarul, iar invocarea acestei origini nobile, cind Tara Romaneasca si Moldova erau supuse Imperiului Otoman, iar Transilvania celui Habsburgic, a inceput sa joace rolul unei revanse istorice in fata celor puternici, dar cu stramosi mai umili. "Aceasta mitologie a originilor s-a manifestat la noi foarte intens pentru ca ea compenseaza o serie de complexe de inferioritate fata de puterile din jur", afirma istoricul Lucian Boia. "Ea a reprezentat o solutie pentru a ridica spatiul romanesc la o noblete a originilor. Mitul fondator al latinitatii a fost consacrat de Scoala Ardeleana in secolul XVIII. De aici s-a ajuns la ideea ca sintem nu numai descendenti ai romanilor, ci continuatori ai istoriei acestora."


Invocarea originii latine a avut si o importanta politica in secolul XIX, in procesul de modernizare a tarii. "Vasile Parvan spunea ca ceea ce s-a aflat la originea culturii romane moderne a fost 'ideea de Roma>>. Adica un mit al originii, Mitul Stramosului, ca sa spunem asa, pe care il gasim la intemeierea tuturor asa-numitelor 'natiuni etnice>>. Pentru a ne asigura modernitatea in viitor, a trebuit sa ne gasim un stramos in trecut - iar Traian a fost doar unul dintre ei. Au urmat apoi si altii, esential fiind aici mitul intemeietor al Stramosului si doar mai apoi cine anume este acest 'stramos>>", spune antropologul Vintila Mihailescu.

Citeste si:

Cei mai viteji si mai drepti dintre traci

In mitologia originilor romanesti, romanii au un concurent puternic: dacii. Popularitatea dacismului este explicabila si prin faptul ca nu exista prea multe informatii despre acesti stramosi ai nostri si, ca atare, ei pot fi invocati pentru aproape orice.

"Celalalt mit al originilor noastre se refera la intoarcerea spre zona autohtona, raportarea la daci ca stramosi ai nostri. Ca si in cazul romanilor, privirea aceasta insistenta spre trecut a aparut din dorinta de a ridica in rang un prezent nesatisfacator", este de parere Lucian Boia.

La rindul sau, istoricul Zoe Petre explica mecanismul de consacrare a acestei mitologii: "Originile noastre trebuie sa fie obligatoriu 'nobile>> si 'pure>>, fie ca e vorba despre originea latina, de cea dacica, de cea crestina sau chiar ortodoxa: putini ar accepta sa-si imagineze poporul roman ca rezultat al unor metisaje complexe si repetate, in pofida faptului ca asemenea amestecuri etno-lingvistice si culturale trebuie sa fi fost extrem de active in trecut, ca sa nu mai vorbesc de prezent".