Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului (ANPDC) vrea sa introduca un soi de "contract de garantie" pentru copiii ai caror parinti pleaca la munca in strainatate. Parintii vor trebui sa garanteze ca au in grija cui sa lase copiii pe perioada cat sunt plecati, sau, in caz contrar, vor trebui sa contacteze serviciile sociale inainte de a pleca si, contra cost, acestea sa se ocupe de minori pe perioada determinata.

Oficialii ANPCD spun ca au ajuns la aceasta idee in urma a numeroase cazuri de copii care, in timpul cat parintii au fost plecati din tara, fie au fost supusi unor abuzuri, fie au fost neglijati si au ajuns in grija serviciilor de asistenta. "Statul ii ocroteste, dar se cheltuiesc multi bani asa", a explicat Bogdan Panait, seful ANPCD. Specialistii spun ca separarea prelungita de parintii plecati la lucru in strainatate poate influenta profund dezvoltarea psihica a copiilor, care ajung uneori sa aiba tulburari psihice ori emotionale. in unele cazuri, copiii nu si-au vazut parintii de doi-trei ani. Aproape toti copiii afectati de aceasta despartire au o stare permanenta de ingrijorare, traiesc cu frica sa nu li se intample ceva rau parintilor, devin retrasi, plang usor si isi pierd interesul pentru joaca, iar in cazuri mai severe capata ticuri.

Efectele separarii de parinti depind mult de varsta copiilor. La copiii mici, in special in mediul rural, apar tulburari emotionale, devin anormal de fricosi si timizi, au somnul agitat si au cosmaruri. La copiii mai mari de zece ani (mai ales in mediul urban), pot aparea tulburari de conduita care se manifesta printr-un comportament agresiv fizic si verbal, minciuna, abuz de alcool, fumat, absente de la scoala si rezultate slabe la invatatura. Copiii ai caror parinti sunt plecati in strainatate au adesea sume mari de bani "de buzunar", iar acest lucru ii propulseaza in grupuri de copii cu probleme de comportament si care ajung chiar sa comita fapte penale, afirma specialistii.

Citeste si:

Despartirea de mame este si mai dramatica, fiind considerata de unii copii drept un abandon. Spre exemplu, in 2003, la Centrul de Sanatate Mintala din Suceava a ajuns o fetita de zece ani, care fusese lasata de mama ei - plecata in strainatate - in grija unei bunici de peste 80 de ani. Fetita ajunsese sa aiba idei suicidale si a fost internata in spital. Oficialii ANPCD nu au deocamdata nici o idee despre cum ar putea fi incheiat acest contract de garantie al parintilor. Nu au o statistica a numarului de copii abandonati de parintii plecati la munca in strainatate si nici o evaluare a costului pe care ar trebui sa-l plateasca parintii pentru ingrijirea copiilor in institutiile statului.

La nivel national nu se cunoaste nici macar numarul exact al romanilor plecati la munca in strainatate. Se estimeaza a fi 2.000.000. Oficial, prin Oficiul pentru Migratii au plecat mai putin de 1 la suta din acest numar. Cei care pleaca sa munceasca la negru, evident ca nu vor declara acest lucru, asa ca identificarea acestora si taxarea lor pentru ingrijirea copiilor este o utopie. In plus, majoritatea pleaca in strainatate din cauza saraciei si este putin probabil ca vor putea plati sumele cerute de ANPCD. De la Biroul de presa al ANPCD am fost informati ca ideea va deveni initiativa legislativa dupa ce Agentia va lua legatura cu autoritatile locale pentru a avea o statistica a numarului de parinti deja plecati in strainatate si a situatiei copiilor acestora.