Capitanul de istorie Florin sinca il gaseste pe Beldiman ca fondator al Adevarului, ziar care inca din primul an de viata, 1888, avea sa fie "interzis zilnic" din cauza "programului republican" si a "nationalismului antidinastic". Din nefericire, prin ignoranta sa, ca prefect al politiei, Beldiman a contribuit la detronarea celui pe care l-a slujit cu credinta: Alexandru Ioan Cuza.

Potrivit cercetarilor lui Octav George Lecca, familia Beldiman este de origine ardeleneasca, numele avandu-si obarsia intr-un conte Beldi, care ajunge stapan peste satul Amanul. Adaugat celui al satului, numele familiei devine astfel Beldiman.

Alexandru Beldiman se naste in Iasi, la 30 decembrie 1832. in anul in care Anghel Saligny intrebuinta in premiera mondiala betonul armat, cand se inaugura Ateneul Roman si cand - cu ,,binevoitor’’ ajutor rusesc - au loc razmeritele taranesti, el fondeaza la Bucuresti ziarul Adevarul (,,Adevarul’’), al carui prim numar vede lumina tiparului la 15/27 august 1888. Este si anul in care ziarul era "interzis zilnic", intrucat avea ,,un program republican si un nationalism mai mult antidinastic’’. Cotidianul va aparea pana in 1916, cand, din pricina intrarii tarii noastre in razboi, isi intrerupe aparitia. Se va relua din 1919 pana in 1937 si din 1946 pana in 1951.

"O crima de stat, rascoala satenilor"

Fondatorul Adevarului a fost casatorit cu Smaranda (Emma) Callimaki, cu care a avut doi fii: Edmond (ofiter si prefect de Dambovita) si Alexandru (nascut in 1885, ajuns ambasador la Berlin intre 1896 si 1916 si delegat al Romaniei la Comisia Internationala a Dunarii). Din cei patru copii ai acestuia din urma, unul a fost Victor (1888-1946), publicist, a carui stranepoata, Ruxandra A. Beldiman (n. 1973), este azi istoric de arta.

Citeste si:

In memoria fostului ziarist, mica strada dintre intrarea in Politia Capitalei (str. Eforiei) si b-dul Regina Elisabeta ii poarta numele. Daca am prelungi-o prin fata Cercului Militar National, ar da in ulita Sarindarului, unde a fost sediul Adevarului, strada avand acum numele fostului sau tovaras, Constantin Mille. Alaturi de numeroase articole, Alexandru Beldiman a publicat in 1889: ,,O crima de stat, rascoala satenilor din primavara anului 1888’’ si ,,Chestiunea porturilor france’’. A locuit pe str. Romana nr. 42 si a murit la 17 noiembrie 1898, fiind ingropat la Ciorogarla.

Ca prefect de politie - "o nulitate absoluta"

La numirea in importanta functie de prefect de politie avea doar 34 de ani! Locotenent-colonelul Eugène Lemy, seful Misiunii Militare Franceze in tara noastra, il caracteriza elocvent: ,,O nulitate absoluta’’. Poate si pe seama tineretii sale si, evident, a lipsei de experienta, poate fi pusa ignorarea cu desavarsire a actelor pregatitoare savarsite de catre complotisti, in vederea loviturii de stat din noaptea de 11 februarie 1866. Consideram ca de o tradare nu poate fi vorba. Beldiman a fost un mare luptator pentru Unirea de la 24 ianuarie 1859 si un ,,partizan infocat al lui Cuza’’.

Stim foarte putine despre activitatea politieneasca de o jumatate de an a lui Beldiman. Oricum, dupa 11 februarie, nu va mai avea tangente cu activitatea politieneasca. ii urmase in functie lui Misu Marghiloman, dar, in privinta succesorului, sursele documentare sunt contradictorii: potrivit lui Th.C. Vacarescu, a fost schimbat cu G.M. Ghica; dupa G.A. Tacid, a continuat sa fie prefect pana la 15 iulie, ceea ce-i desigur un nonsens. in noaptea cu pricina, capitanul Ipatescu de la Regimentul 7 Infanterie il va aresta pe insusi prefectul politiei, alaturi de el picand in plasa conspiratorilor ceilalti membri ai camarilei: N. Pisoschi, I. Lambrino, Baligot de Beyne.

In orice caz, este cert ca, in noaptea detronarii, Cuza este suit in trasura unui neica-nimeni (apropiat al lui C.A. Rosetti!) si sechestrat intr-o casa de langa Coltea. Constantin Ciocarlan este numele sau si pentru aceasta fapta de ,,mare bravura’’ liberalul va capata plocon functia de prefect al Politiei Capitalei in chiar anul detronarii, pentru nici patru luni (16 iulie - 18 noiembrie).