Ethos inalienabil

Inainte de inmormantare, trupul neinsufletit va fi depus la Biserica Mavrogheni (langa Muzeul Taranului Roman), unde va avea loc, de la orele 12.00, o slujba religioasa.

Peste incercari si contrarietati care i-au marcat uneori napraznic existenta, sculptorul Maitec si-a croit un drum de arta esential, coerent si sobru, la antipodul complezentelor bicisnice si al emfazei parazitare. Nascut la Arad in 1925, ucenicind la Belle-Arte, in Bucuresti, pe langa un mester de statura lui Medrea, i-a fost dat lui Ovidiu Maitec sa atinga, in itinerariul sau, taramuri fundamentale din experienta plastica a umanitatii: nu numai Grecia si Egiptul, dar deopotriva Mexicul si India, ori, in cheie moderna, domeniul expresionismului, avand drept borne figuri precum acelea faurite de Barlach.

A extras din aceste confruntari nevoia si impulsul unor chemari primordiale, curajul de a explora straturile arhaice ale imaginatiei colective, taina fecunda a trairilor unde se framanta profunde intelesuri simbolice. Asemenea genialului sau predecesor Brancusi, "caruia - spunea Mircea Eliade - ii este cel mai puternic urmas spiritual", Maitec a stiut sa reinvie, fara literatura, miturile cosmogonice, sa le aduca la lumina din noaptea lor milenara, din masa tacuta a materiilor obscure. Lemnul a raspuns magnific unei atare inspiratii, intr-o partitura cand aeriana, cand telurica, austera pana la hieratism, patetica si totodata cordial deschisa viitorului. "Aripile ranite ale pamantului", formula sezisanta pe care o gasise Eliade pentru a designa aceasta complexa originalitate, induce o lectura sugestiv metaforica a operei lui Maitec. Dar sub aceasta emblema categoriile creatiei se asaza cuprinzator, intr-o unanima exigenta a cugetului. O exigenta de verticalitate, in primul rand, gratie careia diferentele comunica intre ele, ca niste praguri bune conducatoare de energie spirituala.

Astfel, "Aripile" sunt totodata "Porti", intre asprime armoriala si elevatie a elanului ele stabilesc treceri fara de retorism si redundanta baroca. Si tot asemenea, "Tronurile" inchipuite de Maitec, de o arhitectura inuzabil dreapta, unde autoritatea taieturii cu barda pastreaza obiectelor o majestuoasa cuviinta, unde stabilitatea, de strane grandios inalte, depaseste orice precar orgoliu al puterii, ni se instaleaza in privire ca scenografia unei memorabile tensiuni, rasunand de severe ecouri. in legatura cu ele, Andrei Plesu se referea la "Tronurile" din supremele "Ierarhii" ale viziunii lui Dionisie Pseudo-Areopagitul. Ca se numeau "Mircea cel Batran", "Horia" sau "Iancu", si lemnul lor purta o inaccesibila coroana ori alte insemne heraldice, aidoma unor grave, amenintatoare conivente cu Tragedia, - mereu Istoria, astfel atinsa, cu un duh mai degraba shakespearian, scuturat de omagii adulatoare, mereu Poezia de el visata il mentinea pe artist la o altitudine barbateasca, deasupra ingenunchierilor servile.

La nivelul sintezei lui Ovidiu Maitec, eficacitatea peremptorie nu se desparte de o exemplara discretie, de insasi densa virtute care-i ingaduie a patrunde, silentios, in ceea ce as numi interioritatea morala a lemnului. Nu depinde, aceasta izbanda, de vraja unui abandon, sculptorul nu profita de vreun echivoc. "Nu e vorba de folclor, explica acut, inca din 1968, Giuseppe Marchiori -, ci de un adevar vital, de o ratiune elementara", ce conditioneaza o atare viziune. "Omul nemuritor transpare in aceste forme prin care sculptorul modern restituie misterul si prezenta unei tari cu paduri fabuloase." In epoca, asadar, cand materialele sintetice asediaza prea lesnicios cotidianul, lectia acestei alegeri ne conduce spre altceva decat o pasiva consimtire; spre "radacinile unei istorii autentice, scutite de orice tradare" - scria transant acel notoriu critic italian.

Plinatatea revendicativa a respectului fata de permanente nu ignora totusi tehnologiile moderne si aluziile la silueta evidata a radarelor. in demersul lui Maitec, natura e locul geometric unde nostalgiile romantismului dau sa-si intinda bratele, salubru, inspre orizontul proiectului tehnologic, inspre aurorele de gand si putere ale viitorimii.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe