Prostitutia in vechiul Bucuresti

Prefectul Politiei Capitaliei, generalul Gabriel Marinescu, patron de bordel

Acum patru sute de ani li se taia nasul sau erau inecate, fiind socotite purtatoare de pacate "ce spurca barbatii cei rai si fara omenie", conform primelor relatari despre prostituate, datate in 1643.

Fenomenul infloreste in timpul lui Carol al II-lea: apare celebrul cartier Crucea de Piatra, printre patronii caselor de toleranta se numara chiar si Gabriel Marinescu, prefectul Politiei Capitalei.

"Profesoarei" de prostitutie i se varsa plumb topit in gura

Socotita drept cea mai veche meserie din lume, despre prostitutia pe teritoriul tarii noastre ne apar relatari destul de tarziu. Astfel, poposit in Moldova pe la 1643, calatorul Paul de Alep scrie ca femeilor libertine li se taia nasul, erau puse la stalpul infamiei, ori chiar erau inecate in cursuri de apa.

"Votru sau supuitoriu se cheama acela ce are muieri la casa lui, de le tine pentru dobanda 'castigul>> lui, carele-si dau trupurile de le spurca barbatii cei rai si fara omenie pentru putina dobanda pierzatoare de suflet’’, se spunea in ,,indreptarea Legii’’ (1652), tiparita din porunca lui Matei Basarab la Targoviste, autor fiind Daniil Panoneanul, viitor mitropolit al Ardealului. Mama care-si prostitua fiica era insemnata la nas, iar ,,profesoara’’ care indemna fata la desfrau era pedepsita de pravila cu ,,varsarea de plumb topit in gura’’.

Barbatul care-si exploata nevasta era ucis dupa ce, dezbracat, era purtat prin targ, legat de un magar, cu fata spre coada acestuia si era biciuit. Omul, nu magarul. Proprietarul unei cladiri, care ingaduia prostituate in casa sa, si-o pierdea. Tot pravila preciza: ,,Curva se cunoaste pre locul ce lacueste si pre vesmintele ce poarta’’ - adica dupa mahala si haine. Astazi, mahalaua nu mai e un criteriu.

Sifilisul duce la aparitia condicutelor

in vremea domniilor fanariote, prin anaforaua din noiembrie 1793, Dositei, mitropolitul Munteniei, ii cere lui Alexandru Moruzzi ,,sa puna stavila latirii pacatului curviei, ce vatama sufletul si innebuneste trupurile’’.

Putin mai tarziu, trebuind sa-si satisfaca nesatiosii stapani turci si mai vartos poftele sale de imbogatire, lacomul domnitor fanariot Ioan Caragea (1812-1818) pune doua noi biruri: birul temnitei si birul femeilor rele (zise kiramele). Inedita taxa trebuia sa aduca 100.000 de piastri anual, ceea ce arata nivelul deosebit de ridicat al prostitutiei. Acumuland o imensa avere, de vreo 18 mil., cel care a ramas in istorie cu numele ciumei pe care-a adus-o cu alai otoman paraseste in mod precipitat tara, in septembrie 1818.

Nici aceia ce ne-au calcat hotarul n-au scapat de ,,binefaceri’’. La 1856, numerosi soldati austrieci din trupele de ocupatie sunt contaminati cu ,,boala lumii’’ (sifilis). De exemplu, la 15 ianuarie 1856, Johann Poszar e internat in spital, contaminat de dama zisa Gyurghioala din mahalaua Manea Brutaru. Politia Capitalei avea insarcinarea de a supune femeia ,,vizitatiei doftoricesti’’. Pentru a fi ,,regularisate’’ (e vorba de intrate in legalitate), aceste dame primesc ,,livrezoane’’ (condicute). Boala ,,s-a inmultit peste masura intre gradele de jos’’, constata un raport ofiteresc. Gradele de sus intrau in saloanele protipendadei. indemnata a cerceta si combate situatia, politia bucuresteana arunca pisica in curtea altuia, constatand cum ,,suptinsemnatii doctori n-ar fi patrunsi de datoriile sacre cari sunt puse asupra lor si ca parca din neglijenta lor aceste vizitatii se fac intr-un mod imperfect’’.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe