Filmul "Va gasesc fermecator" in care ati avut rol principal a cistigat Premiul Cesar pentru cel mai bun film de debut. E mult sau e putin?

Pentru Romania e mult, pentru Franta e putin. In ziarele care au aparut a doua zi chiar erau comentarii care se mirau ca un film care a adunat peste 3.500.000 de spectatori si a fost considerat cel mai mare succes al anului dintre filmele nominalizate n-a avut decit un singur premiu. Diferenta dintre "Lady Chatterley", cel mai premiat film, care n-a facut decit 200.000 de spectatori, si "Va gasesc fermecator", cel mai mare succes de casa, cu 3.500.000 de spectatori, este data de abordare.

Calitatea celui de-al doilea este ca a intrunit ambele cerinte: este un film de public si care a avut critici foarte bune; e foarte uman si foarte profesionist facut. Pentru Romania insa e foarte mult, pentru ca Premiile Cesar sint considerate Oscarurile franceze. N-au existat multe filme cu participare romana care sa ajunga sa fie premiate...

Ati afirmat ca v-ati simtit foarte rasfatata de catre echipa de productie...

Exista un confort si un respect al artistului pus in situatia fericita de a crea, de a face un film. In clipa in care s-a semnat un contract, lucrurile devin pe de o parte foarte stricte, dar, pe de alta parte, constringerile sint niste rigori civilizate, care trebuie respectate de toata lumea. Nu poti sa intirzii, trebuie sa respecti un plan de filmare, numarul de metri utili de pelicula si tot ce iti cere regizorul... Nu prea iti poti permite sa faci nazuri...

Trebuia sa fiu atenta, pentru ca se filma in soare, sa nu fac pistrui si sa merg la coafor la doua-trei zile, sa imi inchid culoarea de par ca sa fie racord de culoare, sa fiu odihnita si sa n-am o fata cu cearcane... O alta exigenta prevazuta in contract era ca trebuia sa particip la orice actiune de promovare a filmului, daca mi se cerea... In Romania s-a dezvoltat si pragmatismul de tip occidental prin filmele care s-au facut aici, dar, din pacate, actorul roman nu este foarte respectat si nici el nu se lasa foarte mult respectat. Pentru ca este o "foame" dupa contracte, dupa roluri, dupa bani si atunci se face, dupa parerea mea, rabat de la calitate...

Productia franceza in oglinda cu o productie romaneasca. Cum ati descrie-o?

Citeste si:

Eu aveam la filmul acesta o rulota perfect echipata, de la canapele de piele la dus, incalzita, unde puteam fi machiata, imbracata, departe de ochii lumii, unde puteam sa repet rolul; normal ca te duci altfel concentrata spre platoul de filmare. La noi, la filmele romanesti, te schimbi intr-o camera sau intr-o masina de costume, de multe ori la gramada, maninci sandvisuri facute de casa, iar actorul este mult mai prost platit si normal ca accepta si alte contracte in acelasi timp.

Acolo eu n-am avut nimic altceva de facut decit film, mi s-au pus dubluri la teatru, nu m-am intors in mijlocul saptaminii sa joc aici... Noi am avut o ambianta foarte calda si placuta pentru lucrul la o comedie. Comedie nu poti sa faci incrincenat, cu nervi de dimineata. Toata lumea era pregatita sa lucreze si sa inventeze situatii bune pentru scenariu. Acolo toata lumea formeaza o echipa, pentru ca fiecare stie fisa postului, nimeni nu se baga peste celalalt sa dea indicatii pretioase, pentru ca nu e treaba lui, e treaba producatorilor.

Agentul actorilor vine de multe ori pe platou ca sa vada daca actorul e multumit, daca mincarea e buna, daca n-are probleme cu stomacul, daca totul e in regula, cum e prevazut in contract. E adevarat, si in Romania oamenii au ajuns sa fie punctuali, sa lucreze si 12 ore, dar mai avem, drumul inca nu e terminat.

Cit de bine a surprins regizoarea si scenarista Isabelle Mergault tipologia fetei din Est?

Mie mi s-a parut foarte justa. Categoric ca e o fata saraca, dar care are o anumita conduita morala; care alege sa plece din disperare, nu din dragoste, dar care nu-si pierde reperele pe drum. Mie mi s-a parut si bine surprins, si foarte adevarat.

Citi n-au ales, cu pregatire medie sau superioara, sa mearga sa culeaga capsuni pentru a cistiga 1.000 de euro pe luna, bani pe care ei ca invatatori in sat nu ii faceau? Regizoarea a pornit de fapt de la un reportaj pe care l-a vazut la televizor, despre francezii care pleaca in Europa de Est sa isi caute sotii, fete care sint bine hranite, in putere sa tina o casa, sa faca menaj...