De legendele noastre se alege praful. Am fost de curand la casa Vrancioaiei, in pustietate, pe Dealul Dumbravii, de unde poti vedea cu ochiul liber o parte din tara Vrancei. Doar peretii mai rezista cu indaratnicie. Vandalizata cu ani in urma, refacuta de localnici, pangarita din nou. Transformata in "cuibusor de nebunii" pentru asa-zisii turisti care ajung in zona. Urmele barbarilor au ramas scrijelite in lemnul tare al salasului ori prin scrumul si excrementele imprastiate in cele doua camarute.

Se cuvine cu aceasta ocazie sa aducem "multumiri" celor care si-au batut joc de locul acesta. Daca tot si-au lasat "cartea de vizita" incrustata in peretii casei, merita sa le dam si numele. Am copiat toate "mutrele" istorice.

Sa incepem cu Moni, Adi si Visinica, sa continuam cu Virgilina si Catalin, pentru a incheia cu Mitica si Andreea. La care trebuie adaugate diversele mesaje anonime. De exemplu, cineva care a trecut pe acolo stia ca in urma lui vine prietena, iar in lipsa unui telefon mobil i-a urat Nicoletei "sa fie fericita". Urmeaza nenumarate expresii pe care hartia nu le poate suporta, asa ca ma fac ca le-am uitat.

Dar mi-a atras atentia o scurta "lectie de istorie", scrisa chiar pe usa de la intrare, "predata" in stilul telenovelistic, specific zilelor noastre. "Baba Vrancioaia plus stefan cel Mare egal love". Frate, apuca-te si scrie un nou manual de istorie, daca stii asa bine ce s-a intamplat intre stefan si Vrancioaia!