Luni s-a intamplat ceva uimitor pentru mine, de cand va urmaresc scrisul, in perioade grele, mai putin grele, mai apasatoare, mai altfel, este prima declaratie publica in care se spune "Pun pixul la rastel", anuntand ca renuntati la scris, ceea ce mi se pare ceva uimitor, caci n-ati facut-o niciodata pana acum, nici pe vremea cunoscuta cand vi se interzicea sa scrieti.

Duminica trecuta, cand prietenul meu Andrei Plesu se pregatea sa plece pentru doua luni in Germania, pe post de Spiritus Rector al Colegiului Noua Europa de la Berlin, mi-a povestit o intamplare teribila cu Petre tutea pe patul de spital. Deoarece batranul filozof era bazait de niste muste ce i se asezau cu nerusinare pe figura, invatacelul, cuprins de mila si de sila, a incercat sa le goneasca cu mana. Lasa-le, Andrei, nu le goni, ca sunt mustele noastre romanesti. Nu stii ce suntem noi? Nu stii ca Romania e curul Europei?.

Ei bine, dupa o zi citesc interviul lui Dinu Sararu, care bazaia nevricos impotriva lui Andrei si m-am gandit atunci ca la ora asta Romania nu mai este bazaita de muste, pentru ca au aparut insecte si mai sinistre decat mustele. E de ajuns sa deschizi televizorul ca sa vezi pe cateva canale cum bazaie doctorii violatori de paciente, vaduve abuzive, politicieni la andropauza, boarfe, ghicitori in palma, miliardari oligofreni, si asta exact in clipa in care noi ziceam ca ne-am mutat in Europa, ca am devenit un soi de cartier al Europei.

Or, am sentimentul ca nu suntem nici macar un cartier marginas al Istanbulului, ca tara s-a transformat mai degraba intr-un bloc confort trei dintr-o zona defavorizata, in care administratorul blocului nu vorbeste cu casierul, in care un fost securist pensionar vrea sa faca o comisie sa-l rada pe administrator, in care domnul Petrica de la etajul patru pleaca de acasa si consoarta, cu parul pe bigudiuri, ii azvarle de la fereastra tocanita in cap, in care un alt domn prigonit de la parter se intoarce vesel acasa dupa ce si-a batut amanta cu piciorul patului, in care domnul Gigi care a castigat un porcoi de parai la table, de la toti chiriasii, devine el seful blocului si, in acest context, colac peste pupaza, hop si constiinta neamului, Dinu Sararu, suparat ca fibra romaneasca e stricata de alde Plesu si Liiceanu. Care, auzi neobrazare, au castigat pe vremea Bibicului niste rusinoase burse Humboldt la Universitatea din Heildelberg si care, in loc sa laude Epoca de aur, au stat la taclale pe varful unui munte cu un batran puscarias politic despre nasterea tragediei din muzica. Acesti domni, asadar, sunt, in viziunea tovarasului Sararu, stricatorii fibrei noastre nationale. si unde citesc eu asta?

Taman in ziarul in care surubaresc zilnic la un articol, dandu-mi cu parerea despre ce se intampla in Romania. Or, aceasta rusine, de a sta pe aceeasi banca cu Dinu Sararu si sa-l admir cum imi scuipa prietenii, n-am patit-o nici pe vremuri, pentru cand n-am prea avut onoarea sa mananc rahat in aceeasi hartie de ziar cu dansul. Despre asta-i vorba. Pe de alta parte, dupa parerea mea, si aicea trebuie sa lamuresc lucrurile, un ziar care se respecta e obligat sa aiba o atitudine si sa militeze pentru ceva. Un ziar nu este un stalp de telegraf pe care orice cucoana care si-a pierdut cainele pune un afis sau lipeste o eticheta ca inchiriaza o garsoniera ori ca nu stiu cine foreaza puturi de mare adancime.

Citeste si:

Un ziar ar trebui sa tina loc de Ministerul Mediului in zona sociala si culturala, pentru ca, daca Ministerul Mediului obliga, de exemplu, o firma sa bage nu stiu cate milioane de dolari ca sa curete un loc impregnat de petrol de la marginea Bucurestiului, eu cred ca presa trebuie sa oblige statul roman sa cheltuie bani pe cultura adevarata. Macar pentru a se curata canalele de televiziune si jurnalismul de mazga adunata in astia 17 ani de capitalism salbatic. Caci strainul care ar rasfoi o gazeta sau ar deschide pentru prima oara televizorul in Romania, poreclita mai nou tara fabulospiritului, si-ar da seama pe loc ca suntem un popor de-a dreptul poluat.

Din ce ati spus pana acum extrag substanta pentru mai multe intrebari. in primul rand, ati descris foarte sugestiv acest bloc pe care il vedem la televizor, cu locatarii lui iesiti parca dintr-un grup comic lipsit de inspiratie. Sunteti convins ca asta e Romania? Dumneavoastra circulati prin foarte multe medii. Mergeti la Cetate, la tara, aveti o multime de cunostinte in medii foarte diferite, nu cumva ceea ce vedem noi la televizor este o realitate schematica si fiind schematica e si deformata?

Eu de ani de zile imi tot racesc gura de pomana cu aceasta poveste. Sigur, exista mai multe Romanii paralele si din pacate paralelele nu prea se intersecteaza niciodata. Or, am sentimentul ca, desi traim pe aceeasi scena, jucam in piese diferite in acelasi timp. Politicienii joaca una, clasa muncitoare joaca alta, oamenii de afaceri - iarasi in alta piesa, in alta realitate. Despre tarani nu mai vorbesc pentru ca taranii interpreteaza tot rolurile alea din Evul Mediu, de vreme ce isi pot pune in 2006 vaca la plug. Despre simptomul Dinu Sararu din Adevarul, ce sa va spun?

Spre deosebire de Germania fascista, care a avut numai un ministru al propagandei, care a facut lucrul cel mai bun pe care putea sa il faca, adica s-a sinucis odata cu idolul sau, noi am avut o droaie de Goebelsi mai mici, care se preocupau cu totii sa masoare distanta optima pana la turul pantalonilor tovarasului. Ei bine, acesti Goebelsi de buzunar, dupa ce le-a fost impuscat stapanul, nu numai ca nu s-au sinucis, dar au reusit, dupa compromiterea socialismului, sa compromita cu o fervoare nemaipomenita si capitalismul romanesc.

Nerusinandu-se catusi de putin de faptele lor, au ajuns sa se autoproclame specialisti in fibra morala a poporului roman. Nu-i de mirare ca nu mai avem la ora asta clase sociale, ci numai haite si indivizi, de vreme ce oricine poate vorbi in numele tuturor. in aceasta brambureala politica, sociala si economica, presa chiar ar trebui sa ia atitudine, sa reactioneze.