Institutia primei doamne in peisajul contemporan autohton a fost una dezordonata. A inceput puternic, cu tentaculele extinse in cultura, arta populara, caritate si diplomatie, dinspre primele regine ale Romaniei. A gustat putin din veninul Elenei Lupescu, apoi s-a lovit de dominatia politica a Elenei Ceausescu. Dupa Revolutie s-a resemnat in discretie si rezervare, in cautarea unei Hillary Clinton.

Regina visatoare

Intiia prima doamna de dupa Unirea din 1859 a fost Elisabeta a Romaniei, nemtoaica venita in Romania in 1869, la 26 de ani, pentru a fi sotia primului rege al tarii, Carol I. Regina s-a remarcat ca patroana a artelor, a fondat institutii caritabile, a fost poeta, eseista si scriitoare. "A scris si a publicat, sub pseudonimul Carmen Sylva, poezii si povestiri, printre care destul de cunoscute au ramas 'Povestile Pelesului>>, dar si romane, multe scrise impreuna cu scriitoarea germana Mite Kremnitz", spune istoricul Vasile Docea.

Pe timpul razboiului din 1877, Elisabeta a infiintat spitale si servicii de ambulanta, iar in 1893 a pus pe roate Societatea "Regina Elisabeta", care a ostoit anual ranile a 17.000 de pacienti. "S-a intimplat de mai multe ori ca sumele cheltuite de ea anual cu diferite donatii, in special pentru ceea ce astazi am numi persoane defavorizate, sa depaseasca veniturile. Uneori era dojenita de rege pentru aceasta prea mare darnicie", arata Docea. Regina a popularizat atit straiele nationale, cit si imaginea Romaniei peste hotare, invigorind turismul. Politica se pare ca nu a fost insa pe gustul lui Carmen Sylva. "Carol I era destul de autoritar si nu suporta prea multe sfaturi. Apoi, ea insasi era o persoana foarte introvertita, inclinata spre arta, visatoare si fara ambitii politice", creioneaza si istoricul Steliu Lambru.

Mama ranitilor

Strins legata de idealurile Romaniei, spune Zoe Petre, a fost insa succesoarea Maria, consoarta regelui Ferdinand din 1892 pina la moartea acestuia, in 1927. Initial printesa a Marii Britanii si nepoata a reginei Victoria, Maria a Romaniei a avut un temperament ce nu o putea lasa indiferenta la viata politica, fiind si un bun sfetnic al regelui Ferdinand.

"A luptat efectiv pentru idealurile Romaniei in actiuni diplomatice si politice de mare anvergura", spune Zoe Petre, cu precizarea ca "regina avea preferinte si antipatii foarte precise in epoca". De mentionat este lobby-ul neoficial pentru cauza romanilor, initiat de regina la Paris si Londra pe vremea cind primul-ministru Bratianu pierdea teren, cu aport in alcatuirea Romaniei Mari. A doua regina a tarii a imprumutat si din caritatea predecesoarei sale, ducind-o insa la extreme.

Citeste si:

"S-a remarcat prin curajul cu care a sustinut efortul de razboi al Romaniei in 1916-1918, inclusiv mergind pe front si in spitalele de campanie, in ciuda riscurilor de contagiune sau chiar a expunerii pe linia frontului, in asa masura incit i se spunea curent 'mama ranitilor>>", mai arata Zoe Petre, care o portretizeaza pe regina drept cea mai influenta personalitate feminina a elitei. "A lansat teme, de pilda cea a castelanei, purtatoare a unei viziuni romantice tirzii a Evului Mediu, dar si tema pitorescului balcanic, a meditatiei la malul marii", adauga Petre. Totodata, spune istoricul Ovidiu Pecican, "ea, o englezoaica, sotie de rege neamt, a impus moda iilor romanesti, socotite frumoase si de bun-gust, scoase din zona marginalitatii rurale si a saracimii tarii".

Frivola Lupescu

Buna imagine a primei doamne din Romania a fost detronata insa de Elena Lupescu, care l-a indepartat pe regele Carol al II-lea de sotia sa Elena, fosta printesa a Greciei si mama fiului sau, Mihai I. Scandalul iscat de infidelitatea lui Carol cu Lupescu l-a convins pe acesta sa renunte la tron in favoarea lui Mihai I, uns rege dupa moartea lui Ferdinand, in 1927. Carol si Elena au divortat in 1928. Doi ani mai tirziu, Carol s-a intors insa in tara, si-a revendicat tronul si a domnit pina in 1940. Regina Elena a fost trimisa in exil. Unele surse sustin ca Elena Lupescu l-ar fi pus in legatura pe Carol al II-lea cu francmasoneria pentru a-si asigura revenirea pe tron.

Camarila formata in jurul noului rege, controlata de Elena Lupescu, a jucat un rol nefast pe scena politica romaneasca. In 1938, Carol a dizolvat partidele politice, a abolit Constitutia democratica din 1923 si a instaurat dictatura personala. "In anturajul regelui, in asa-numita camarila regala, parerile Elenei Lupescu contau in masura in care ea putea sa inlesneasca prezenta cuiva. Cu siguranta ca daca ei i-ar fi displacut cineva din anturajul regelui, acel cineva era posibil sa fi disparut", spune Steliu Lambru, caracterizind-o pe Lupescu drept o fiinta frivola, care il incuraja foarte mult pe fostul rege in toate excentricitatile sale. "Gurile rele spun ca ea ar fi stat chiar la originea mortii lui Carol al II-lea, otravindu-l. Dar aceasta este doar o speculatie", atrage atentia Lambru.

Lica, uzurpatoarea

Comunismul a adus in scena un profil al sotiei de lider, dupa model sovietic: foarte activa in politica si absolut discreta privind viata personala, dupa cum spune istoricul Vladimir Tismaneanu. "Proclamata drept eroina, militanta activa pentru cauza, ea este doar in subsidiar sotie si mama. Tocmai de aceea, consoartele activistilor comunisti se impart in doua mari categorii: activiste de partid sau sotii si mame", arata istoricul Marius Oprea. Tismaneanu il caracterizeaza pe Gheorghe Gheorghiu-Dej, conducatorul Romaniei intre 1948 si 1965, drept un lider lipsit de viata privata, dedicat complet "constructiei socialismului", care nu a apelat la o prima doamna. "Infidelitatea sotiei de pe parcursul anilor sai de inchisoare si de lagar, dar si o posibila inclinatie homosexuala dobindita, se pare, in acele imprejurari, l-au facut ca atunci cind a ajuns la putere sa divorteze, fara a se mai recasatori", explica Marius Oprea.

Partidul a vrut sa-l "combine" cu Maria Sirbu, sora eroinei Elena Pavel, continua Vladimir Tismaneanu, insa "Dej a respins aceasta intruziune in viata sa personala". In schimb, istoricii spun ca liderul si-a concentrat dragostea, una maladiva, asupra fiicelor sale, slabiciune de care a abuzat indeosebi cea mare, Lica Gheorghiu. "Era autoritara, agresiva, narcisista. Folosea fondurile valutare ale statului pentru fiecare capriciu vestimentar care i se nazarea. Ca Elena Ceausescu mai tirziu, avea mania acumularii de bijuterii", o descrie Tismaneanu, adaugindu-i si apelativele "frivola si ambitioasa" in dorinta ei de a deveni artista.