De aproximativ cinci decenii, "Trubadurul" de Verdi umple fara intrerupere salile operei bucurestene, datorita superbei muzici si ocaziei de performanta oferite de partitura, mai ales, pentru cvartetul solistic. La modul ideal, ne-am putea aduce aminte de spectacole ce reuneau in distributie artisti ca Maria Slatinaru, Elena Cernei, Ludovic Spiess, Nicolae Herlea, ceea ce ne permite sa intelegem rezistenta la eroadare a acestei capodopere romantice.

Premiera de sambata a aliniat o distributie nu lipsita de interes, ordinea valorica fiind oarecum alta, cu Iordache Basalic - De Luna (imbracat ca un rocker), Mariana Colpos - Leonora ( cu coafura punk), si doi oaspeti cu prestatii discutabile, fie ca voce, Liliana Lavric de la Chisinau - Azucena, fie ca stil de cant - Akhmed Agadi de la Sankt Petersburg - Manrico. In rest, prezente pe linia deja familiara publicului, insa cu cresteri de calitate pentru orchestra dirijata de Iurie Florea si momente splendide pentru corul condus de Stelian Olariu.

Marele compozitor italian a fost, deci, onorat cum se cuvine, justificand celebritatea acestei opere fierbinti prin sentiment si temperament. Ramane, fireste, sa privim, daca se poate, spre gandirea regizorala a lui Alexander Hausvater, cu tot ce a cooptat in actiunea realizarii unui spectacol in maniera americaneasca de musichall secol XXI (lighting design si proiectii video Lucian Moga, scenografie Viorica Pertrovici, coregrafie Malina Andrei).

Derutanta ca sensuri dramaturgice, bazandu-se pe ilogic pentru continuitatea filmica a secventelor, propunand lumini agresive, personaje aditionale absurde, bruitaje si dansuri de bar, sugestii imagistice venite din alte colturi ale lumii, inclusiv cea africana, derularea reuseste, cu bine, un singur lucru - tradarea in integralitate a lucrarii verdiene, in numele unui alt adevar decat cel originar. Este acest adevar mai bun? Publicul raspunde prin atitudini pro sau contra, aplauze sau proteste.

Am asistat la o premiera programata odata cu eclipsa bucuresteana " de Luna", sambata, la aproape aceeasi ora. Numai ca la Opera, eclipsa a fost a… Trubadurului verdian. Pentru orice fenomen ceresc, dupa un timp, totul reintra in normal. Oare, asa va fi si cu ceea ce am ascultat, suportand cu greu ce am vazut pe scena noastra lirica ?


Despre autor:

Cronica Romana

Sursa: Cronica Romana


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.