Povestea a inceput in 2004, cind presedintele Iliescu ajungea in India si facea o vizita la Bollywood, cetatea filmului indian. Aici s-a intilnit cu cei mai importanti producatori, carora le-a propus sa vina sa filmeze in Romania, tara frumoasa si cu platouri de filmare inca ieftine. E stiut faptul ca industria de film indiana "a batut" de mult, ca numar de productii, Hollywoodul, India ajungind sa produca anual intre 900 si 1.200 de filme.

"In luna mai a aceluiasi an am primit un telefon de la un producator indian. Voia sa stie daca sint interesat sa lucram la un film. Nu aveam o parere prea buna despre ei, auzisem ca dau tepe, dar sunindu-ma din sediul Ambasadei Romaniei, mi-am zis ca-i treaba seri-oasa. Asa am ajuns sa facem "Dost, My Best Friend", cu Sanjay Dutt in rolul principal, un actor indian in mare voga", ne spune Giuliano Doman, General Manager al Tandem Film.

Filmari in stil haotic

Citeste si:

Indienii filmau de mult in Anglia, in Elvetia, dar prea putin in Europa de Est. Cu cei de la Tandem Film au mai facut cinci filme: o productie importanta, "Kyon Ki", cu Rimii Sen si marea vedeta Salman Khan, difuzat deja de Boom TV, si patru in dialect. "Le place sa filmeze in Bucuresti si in zona Brasovului. Nu trisam India, in imagini, ci Europa. Au tinut sa filmeze si la manastiri si nu ne-a fost usor sa le obtinem aprobare.

La filmari sint haotici, dezorganizati total. Dimineata ne urcam in autocar sa mergem la locatiile stabilite.
Daca pe drum producatorul, regizorul sau vedeta vedea o pajiste cu floricele si un copac singuratic, incepea: "Ce frumos e, hai sa filmam aici!" Degeaba le spuneam ca nu avem aprobare, ca poate e pasunea omului si vine ala sa ne ia la bataie. "Lasa, daca vine, plecam!", spuneau. E destul de dificil sa te adaptezi stilului lor de lucru. Sint ciudati si in privinta racordurilor.

In anumite secvente, imbracau actorul intr-un fel, iar in secventa urmatoare, altfel. "Lumea vine oricum sa-l vada, nu conteaza cum e imbracat", spuneau. A fost interesant cind s-au intilnit, la Poiana Brasov, cu niste tigani zlatari. A fost asa, ca un arc peste timp, s-au reintilnit rudele. Se oprisera si unii, si altii si se studiau. Daca s-ar fi straduit putin, cred s-ar fi inteles si prin vorbe."