Asa fiind, este firesc ca o manifestare academica dedicata acad. Mircea Malita, la implinirea varstei de 80 de ani, sa aiba tema "provocarile complexitatii". Pentru ca, asa cum afirma acad. Ionel Haiduc, presedintele Academiei Romane, "ar fi greu de gasit un alt cuvant mai potrivit decat ´complexitate´ pentru a defini personalitatea lui Mircea Malita". O sansa a fost, poate, faptul ca a absolvit doua facultati, de matematica si filosofie, si doctoratul cu teza "Modele matematice pentru negocieri". Cariera sa este caracterizata prin "varietate, talent, cunostinte profunde multilaterale". A fost director al Bibliotecii Academiei Romane, ministru al invatamantului, diplomat, ambasador in Elvetia, la ONU, in SUA. Abordarea unui generos registru tematic, incercarea tenace de a descifra si controla complexitatea a fost si un fel de elixir al tineretii, Mircea Malita fiind o prezenta activa in viata stiintifica si culturala. Peste cateva zile va lansa o trilogie de memorii din activitatea sa de diplomat. Acestea se adauga numeroaselor lucrari de specialitate si eseuri, dintre care amintim: "Modele matematice in sistemul educational", "Programare nelineara", "Pagini din trecutul diplomatiei romanesti", "Teoria si practica negocierilor", sau "Sfinxul", "Aurul cenusiu", "Idei in mers", "Fire si noduri", "Zidul si iedera" si "Zece mii de culturi si o singura civilizatie". A fost coautor al rapoartelor Clubului de la Roma "No limits to learning" si " The Double Helix of Learning and Work". in semn de cinstire, acad. Mugur Isarescu i-a inmanat acad. Mircea Malita o placheta omagiala emisa de Asociatia romana a Clubului de la Roma.

Omul rezolvitor de probleme

Comunicarile prezentate la sesiune au fost raspunsuri la provocarile complexitatii: "Probabilitate, certitudine, previziune" de acad. Alexandru Surdu; "Etica stiintei" de acad. Virgiliu N. Constantinescu; "Diversitatea ca sursa de conflicte" de acad. Solomon Marcus; "Reintoarcerea complexitatii" de Mircea Flonta; "Mircea Malita si jocul complex al ideilor" de Teodor Dima; "Informatica si complexitate" de Gh. Paun si cuvantul rostit de acad. Dan Berindei. Ubicuitatea complexitatii este evidenta si cercetarea stiintifica sistematica incearca s-o explice folosind cat mai putine principii iar matematizarea stiintelor propune noi modele ale fenomenelor din natura si societate. Unde si cand apare? P. Cilliers scrie: "Complexitatea nu este localizata undeva, la un anumit nivel de structurare al unui sistem... este o proprietate nascuta din interactiunea partilor ce o compun, se manifesta doar la nivelul sistemului insusi". Dupa o bogata exemplificare din fizica, chimie, ca si din stiintele sociale, Mircea Flonta l-a evocat pe Ilya Prigogine care vorbea de o "reintoarcere a complexitatii", simptom al treceri de la o cultura stiintifica la alta. Noianul de noi probleme ce trebuie rezolvate indreptateste definitia omului data de Mircea Malita ca "rezolvitor de probleme". Un posibil raspuns la aceste provocari poate fi dat si de etica stiintei despre care a vorbit pe larg acad. Virgiliu N. Constantinescu, enumerand preocuparile contemporane, pentru a sublinia ca rezolvarea problemelor necesita analize aprofundate, competente iar "concluziile se adreseaza nu doar comunitatilor stiintifice, ci si publicului in general, iar in particular decidentilor politici".

Diversitatea ca sursa de conflict

Diversitatea este o conditie preliminara a complexitatii si forma ei elementara este distinctia binara. De aici, acad. Solomon Marcus a pus in discutie termeni cum sunt cooperare si conflict, aliante si dezbinari s.a., amintindu-l pe Socrate, care observa o relatie conflictuala intre doua cerinte naturale: conectarea la realitate si satisfacerea unui anumit standard de rigoare. A. Einstein afirma ca: "in masura in care enunturile matematice sunt sigure, ele nu se refera la realitate; iar in masura in care se refera la realitate, enunturile matematice nu sunt certe". Dintre numeroasele exemple am retinut "comunicarea", cu pluralitatea ei de functii (expresiva, de codificare si decodificare, referentiala, poetica, perturbatoare si terapeutica s.a.) ce pot fi cand cooperative, cand conflictuale. Asa fiind, "nu se poate pune problema optimizarii, in sensul optimizarii tuturor functiilor ei si compromisul devine inevitabil". Pentru ca, de pilda, "cerinta de a fi scurt vine in contradictie cu aceea a evitarii ambiguitatilor". Ceva asemanator si in cooperare, ale "carei postulate sunt macinate de conflicte"( Grice).

Citeste si:

Pentru informaticieni, complexitatea a devenit in ultimele decenii o adevarata obsesie. Provocarea este, pentru Gh. Paun, nu "ce se poate", ci "ce se poate face acum, aici, cu resurse date", de unde preocuparile vizand complexitatea. Probleme reale sunt usor de formulat, insa prin implicatiile lor complexitatea creste exponential. Cu atat mai mult cu cat vorbim de calculatoare biologice sau cuantice, care impun revizuirea paradigmelor. Pentru informatician, este o dubla provocare - dinspre matematica si dinspre tehnologie.

Idei in mers

Pe firul "ideilor in mers", acad. Mircea Malita a insiruit provocarile complexitatii care pare a se alimenta din ea insasi pentru a deschide o noua era a gandirii stiintifice. Este un avertisment pentru cei ce mai cred, dupa Descartes, in "simplitate si claritate" , fiindca, "inevitabil, apar conflicte si omul rezolvitor de probleme vizeaza supravietuirea". Simplu spus, dar aici incepe complexitatea, deoarece problemele sunt grele, iar "lumea obsedata de imaginea politicienilor nu le da atentia cuvenita". Se impune disocierea dintre "politicianism si profesionalismul necesar rezolvarii problemelor". Este, implicit un indemn la luciditate, pe care distinsul sarbatorit l-a facut intr-o pledoarie pentru profesionalism. "Nu cumva, noi, luptandu-ne cu complexitatea trebuie sa punem portiuni de complexitate in proiectul nostru si sa le transferam complexitatii realului, care astfel sa fie explicabile si controlabile?" Aici apar deschizatorii de drumuri, unii din tara noastra, cum este Gh. Paun. in esenta, este vorba de libertate, astfel de oameni refuzandu-se societatii imaginii si a divertismentului pentru a-si valoriza resursele, devenind realele sperante ale omenirii. si urarea de a creste capacitatea de a controla complexitatea ca gandire si actiune intr-un timp pandit de "riscuri si primejdii".

Pe drept cuvant, sublinia acad. Dan Berindei, sesiunea omagiala a devenit o incitanta dezbatere, care cu siguranta va continua fascinantul joc al ideilor, ce gasesc in trecerea anilor taina tineretii spiritului, mereu confruntat cu celebrele intrebari kantiene: Ce pot sa cunosc? Ce trebuie sa fac? Ce este ingaduit sa sper?