Pelicula cu opt nominalizari la Oscar, dar fara vreo sansa la statueta cea mai rivnita, asambleaza o distributie magnifica afroamericana, de la Eddie Murphy la Jamie Foxx si pina la Beyonce Knowles si la nou descoperita Jennifer Hudson. Si tot degeaba: scenariul arhisimplist al lungmetrajului "Dreamgirls" reuseste sa ii submineze cam pe toti. Nominalizarile par sa rasplateasca in special prestatiile celor care au supravietuit scriptului. Criticii o considerau pe Knowles nedreptatita, cind laudele si laurii ii tinteau doar pe Hudson si pe Murphy, dar tocmai partitura ei o reduce la un crochiu de personaj: mironosita, moderat talentata si relativ fraiera. Pe de alta parte, pe cit de expresiva e Beyonce in calitate de performer, pe atit de rezervata e cind joaca.


Musical de moda veche

Trei pustoaice (Knowles, Hudson si Anika Noni Rose), sprijinite de fratele-compozitor al uneia, isi doresc o cariera muzicala. Drept sprijin isi aleg un dealer de masini cu ambitii de impresar, Curtis Taylor Jr. (Foxx), care le determina intii sa cinte cu un artist deja consacrat, James Thunder Early (Eddie Murphy), iar, cind acesta da chix, le lanseaza pe cont propriu. Drumul spre glorie e asigurat, la fel si disensiunile din interiorul grupului, basca puterea de coruptie a banului, o influenta deloc neglijabila. Cu alte cuvinte, previzibil de la cap la coada, cu happy-endul obligatoriu din secventa 1. Ceea ce dezechilibreaza filmul este ca personajele incep sa se converseze emitind cintece la ceva timp dupa inceput, asa ca doar 75% din pelicula reprezinta un musical propriu-zis. Dar, integral, e un "musical" care se ia foarte in serios, depasind in acest sens doza indicata de gen.