Ce sanse are un autor necunoscut sa debuteze daca nu are pe nimeni care sa-l recomande? Ion Manolescu e foarte exact: "50%. Recomandarea unui critic e ca ITP la masina: ai nevoie de ea. Si totusi, daca masina nu merge, degeaba ti-au scris in talon ca ai trecut inspectia". Elena Pasima, o autoare al carei roman "Curtea-de-ape", aparut la Vinea, a fost aproape inexistent pe piata, nu e la fel de optimista: publicarea fara bransare la un grup de sustinere e ca "hirotoneala fara insuratoare". Un aspirant la debut nerecomandat de nimeni, zice scriitoarea, "are toate sansele sa fie publicat, adica nici una".

Filip Florian (foto dreapta) raspunde contrariat: "N-am avut nici o relatie. Mi-a placut ideea de a-si face loc cartea mea, si nu persoana mea. Mi se pare caraghios ca, dupa ce ai muncit atit sa scrii o carte, sa trebuiasca sa dai telefoane".

Ce inseamna sa ai relatii

Ion Manolescu incearca sa distinga termenul "relatii" de mai ordinarul "pile", aratind ca "in masura in care relatiile se bazeaza pe aprecierea si legitimarea valorii, e important" (sa ai relatii). Unde majoritatea vad avantaje, Radu Paraschivescu sesizeaza riscuri: "E de folos, dar nu neaparat si nu intotdeauna. Cunosc situatii cind debutantul s-a prezentat la editura X cu o recomandare din partea criticului Y, fara sa stie ca respectivul critic avea raporturi proaste cu editura". Cazul ideal pentru Ana-Maria Sandu e "sa fi citit cineva manuscrisul, sa-i fi placut si sa te recomande sau, pur si simplu, sa fi picat pe mina cui trebuie si sa te publice imediat". Cum asa ceva nu se prea intimpla, concursurile de debut ramin singura solutie. Adrian Schiop le gaseste insa inutile: "Concursurile de debut nu prea conteaza, sau, atunci cind conteaza, au parte de jurii cam obosite. In mod paradoxal, la ora actuala, criticii sint mai retarzi decit scriitorii, care, dincolo de subiectivismele si egocentrismele inerente speciei, au o priza mai buna la nou".

Aventuri printre edituri

Citeste si:

In realitate, publicarea unei carti se poate transforma intr-o indelunga si, uneori, palpitanta aventura. Ana-Maria Sandu isi aminteste ca a trebuit sa astepte mai mult de doi ani pina sa-i apara prima carte, "Din amintirile unui Chelbasan", la Paralela 45. Cazul lui Filip Florian, refuzat initial de Humanitas, e deja notoriu. Adrian Schiop (foto stinga) si-a plimbat si el manuscrisul pe la citeva edituri inainte sa i-l publice Poliromul. Romanele lui Ion Manolescu, "Alexandru" si "Derapaj", au ajuns sub tipar fara probleme, recunoaste scriitorul, multumita unor editori profesionisti - Mircea Martin si Silviu Lupescu. Surprizele au aparut dupa ce romanele au iesit de sub tipar: "Am prieteni care, de cind am publicat «Derapaj», trec pe partea cealalta a strazii cind ma vad".

Redactori depasiti

Intre scris si publicat, Elena Pasima simte nevoia sa faca o distinctie: "Acum, dificultatea nu mai e sa publici, in fond exista destule mijloace de a tipari si multiplica un text. Dificultatea este sa te afli in congruenta cu desteptaciunea sau cu prostia celor care, intr-un moment sau altul, au pe mina actul publicarii". Mai nuantat, Ion Manolescu puncteaza aceleasi riscuri: "Exista redactori si chiar editori incapabili sa recunoasca valoarea unei carti. Apoi, daca nu beneficiezi de un marketing bun, degeaba ai fost publicat".

E suficient sa fii bun?

E suficient sa scrii bine ca sa fii publicat? Realist, Radu Paraschivescu crede ca ar fi suficient daca am trai intr-o lume ideala: "Cum insa Romania lui 2007 e departe de perfectiune, scriitorului ii mai trebuie si alte lucruri in afara talentului". Care? Desi recunoaste ca suna urit, Paraschivescu nu ezita: "Arta de a-si vinde produsul". La Polirom, sustine Lucian Dan Teodorovici, coordonatorul colectiei Ego.Proza, talentul e suficient: "Am publicat numerosi tineri prozatori, unii aproape necunoscuti la acel moment, care n-au facut altceva decit sa-si trimita manuscrisele la editura si sa astepte raspunsul nostru". Filip Florian e la rindul lui convins de acelasi lucru. Prozatorul recunoaste ca, in urma cu trei ani, talentul n-ar fi fost de ajuns. Dar dupa succesul colectiei Ego.Proza, scriitorul observa un exces in sens invers: "Editurile se deschid excesiv fata de oferta care e acum pe piata". "Daca esti etichetat de scriitor tinar, publici fara probleme", zice si Schiop, care constata ca "valul mesianic al credintei in Tinerii care Gindesc Altfel nu s-a consumat".