Cum arata, in prima varianta, materialul documentar pornind de la care ati scris piesa?

Aveam un reportofon Sony matusalemic, mai mare ca o palma de om. Cred ca am inregistrat, in total, 22 de casete, unele din ele de doua ore.

Cum ati ajuns la aceasta excentrica Charlotta von Mahlsdorf?

A fost o experienta fascinanta. Un prieten al meu lucra ca jurnalist in Berlin cand a cazut zidul, iar presa germana era ahtiata dupa povesti de vieti neobisnuite traite sub comunism. Charlotta era exemplul ideal, si mai multe articole despre ea au aparut in ziarele locale. La vremea aceea, tocmai isi publicase autobiografia si se scrisese mult despre ea.Prietenul meu mi-a atras atentia, spunandu-mi ca e o persoana foarte interesanta la Berlin pe care ar trebui s-o cunosc, pentru ca ar putea deveni subiectul unei piese. Asa ca m-am dus in Germania, la amicul meu John, si cu ocazia asta am intalnit-o si pe Charlotta.

Citeste si:

Cat de deschisa era Charlotta la propunerea sa devina un personaj de teatru?

Suprinzator, chiar dorea asta. I-am spus ca vreau sa scriu o piesa despre ea, la vremea aceea Charlotta era un fel de celebritate, si a fost incantata. M-a chemat la ea ca sa-mi spuna povesti si m-a lasat pe mine sa fac ce vreau cu acele povesti.Povestile erau insa foarte selective si adeseori incomplete, motiv pentru care a trebuit sa-mi fac propria documentare ca sa aflu tot adevarul.

Nu vi s-a parut niciodata ca parte din ceea ce povestea Charlotta von Mahlsdorf nu era adevarat?

Ba da. Nu cred ca Charlotta m-a mintit vreodata, dar si-a reinventat fragmente din trecut, iar dupa ce-a tot spus aceleasi povesti, atat de convingator, atat de mult timp, ele s-au transformat in amintiri adevarate. Credea cu pasiune in absolut tot ce mi-a spus, dar nu totul era, in mod necesar, factologie pura.