Herta Müller (care a parasit Romania in 1987) a citit din doua volume de poezii-colaje, unul in germana ("In coc locuieste o dama", Editura Vinea), celalalt, scris direct in romaneste ("Este sau nu este Ion", Polirom), iar Nora Iuga, din traducerile ei din cartea de la Vinea.

Discutiile de dupa lectura au pornit de la relatia speciala pe care Herta Müller o are cu limba - si nu doar cu germana: "Cand am inceput sa invat limba romana, aveam 15 ani si locuiam deja la oras. Nu stiam aproape deloc romaneste, pentru ca in satul in care m-am nascut nu erau romani. La oras, am invatat limba pe strada, iar ceea ce m-a fascinat a fost sa observ contradictiile dintre limbi. Nu e vorba numai ca o planta are alt nume, dar limba se uita altfel la acea planta: o lacramioara e o lacrima mica, asa cum in germana un clopotel e un clopotel". Asa se face ca, de pilda, in traducerea colajelor din "In coc locuieste o dama", Nora Iuga a folosit de multe ori alte cuvinte decat echivalentul semantic direct, tocmai pentru a pastra imaginea poetica.

"Mi s-a parut intotdeauna ca in romana metaforele sunt foarte senzuale, merg direct la tinta", spune Herta Müller.

Citeste si:

Nu numai limbile in sine sunt diferite, dar "Si relatiile cu o limba sunt diferite. Eu am cu romana o alta relatie decat am cu germana. Intimitatea aceea de la sine inteleasa pe care o am cu limba germana imi lipseste in romana, si noroc ca este asa! In romana mi-e usor sa fac ce vreau, pentru ca-mi da libertatea sa ma joc, nu ma simt responsabila. Iti inveti limba materna asa cum inveti sa umbli, o primesti gratis, o vorbesti din instinct, pentru ca altfel ai innebuni.

Ai innebuni daca ar trebui sa-ti faci tot timpul ganduri despre ce inseamna fiecare lucru. Imaginile poetice ne distrug daca intervin acolo unde nu avem nevoie de ele, de aceea cred ca poezia atrage de multe ori oameni labili psihic. Literatura te poate intari, dar te poate si distruge, am simtit asta singura, uneori poate veni atat de puternic, incat e insuportabil."