- Domnule Nicolae Breban, sunteti de ceva vreme in Franta. Va atrag iernile pariziene ?
- Ma atrag nu numai iernile pariziene ci intreg cosmosul poilitic si cultural parizian. Ani lungi, eu si sotia mea, Cristina, am lucrat, am publicat aici, ne-am facut prieteni. Din pacate,ne-am pierdut locuinta noastra din Montparnasse, modesta si confortabila. Un fals amic, dl. Zevi Ungar, de origina romana, cu care am stabilit sa platim impreuna chiria si facturile, in absenta noastra, a schimbat yalele si ne-a pus cartile si mobilele in strada. Noroc cu vechiul prieten, scriitorul si regizorul Virgil Tanase, care a sosit cu o camioneta si doi amici actori care ne-au ajutat sa ne ducem lucrurile pe la prieteni. Dar nu o sa ne impiedece un escroc de a revizita, scrie si a trai, macar o parte a anului aici, unde sotia mea se bucura si de cetatenia franceza.

- Romanele dvs. au suscitat intotdeauna atentia marilor critici literari si au starnit polemici aprinse. Este si aceasta o cale spre succes ?
- Bineinteles ca analizele si judecatile de valoare ale criticii literare, cu osebire cea de calitate, de prestigiu, este nu numai "o cale spre succes" dar e si un prim criteriu al valorii. Urmeaza, dupa parerea mea, sustinerea unor generatii succesive, deci schimbarea de gust - unde intra si modele ( se citeste cu accent pe o !) literare, adeseori tiranice. O vedem azi pe scena literara autohtona, unde anumiti creatori tineri - sau fosti tineri! - vor sa afirme post-modernismul ca criteriu prim al valorii! Apoi, tot dupa parerea mea, al treilea timp al valorizarii operei literare este, in sfarsit, publicul. Ceea ce se vinde!

- Se spune ca literaturii romane ii lipsesc cartile cutremuratoare despre adevaruri teribile, gen "Doctor Jivago"sau "Arhipelagul Gulag", care au fixat ororile comunismului mai bine decat documentele sau marturiile sfasietoare ale victimelor. V-ati gandit sa abordati un astfel de subiect ?
- "Arhipelagul Gulag" ca si "Doctor Jivago" sunt scrise de autori al caror geniu a fost dublat si de un acut spirit justitiar, dar acest lucru nu e obligatoriu; noi, care am creat decenii la rand sub comunism, a trebuit sa luptam dur cu indicatia "de sus" care cerea sa luam atitudine ferma in romanele noastre fata de "burghezul, intelectualul sau capitalistul marsav" sau sa pictam in culori idilice figurile "luminoase" ale taranului sarac sau ale muncitorului stahanovist. Deci... injonctiunea moralei in creatie; aceasta este aproape totdeauna daunatoare realismului si realei creativitati. De altfel, un romancier de talent...- el nu se gaseste pe toate drumurile! - va exprima in opera sa si adevarul, nu cel politic ci cel psihologic si social si prin aceasta va tine in fata epocii o oglinda veridic.
- Sunt voci care spun ca maladiile din lumea noastra literara de azi sunt vechi, originea lor se afla in comunism, in minciuna "literaturii demascatoare " din anii ’60 , in minciuna " literaturii de sertar" a anilor ’80, in targuielile cu securitatea, in lipsa solidaritatii de breasla. Mai este necesara acum o limpezire a apelor ?

Citeste si:

- Maladiile lumii literare romanesti, mai ales azi, in libertate sociala si politica, le rasfrang mai mult sau mai putin pe cele ale Apusului, iar, mai nou, si pe cele nord-americane. Dar ne-ajung si stereotipii profesionale sau morale din trecutul nostru, din galceava unor grupuri literare de dinainte de razboi, conformismul politic si monden, arivismul facut adeseori cu coatele, denigrarea unor maestri, nerabdarea de a ajunge la glorie etc. Un exemplu: inainte de razboi, termenul descalificant in lumea literara era cel de hot! Azi - e cel de securist! Dar oportunismul sau spiritul de gasca, de coterie, se pare ca sunt eterne si universale. Eu insumi in tinerete, impreuna cu cativa amici, Matei Calinescu, Cezar Baltag, Nichita Stanescu, inainte de a ne publica primele carti, am facut un grup literar, o forma de creatie interactiva, cum se spune azi, de auto-formare deoarece universitatile si literatura oficiala erau false, mizerabile. Apoi, bineinteles, ne-am desprins si am vorbit fiecare in nume propriu. Azi, observ ca unii tineri sau fosti tineri literati continua sa clameze tot felul de teorii si mai ales de pretentii in numele "generatiei"! Aceasta se intampla si in cazul asa-zisei dispute abordate mi se pare, de ziarul "Cotidianul" (condus de unii talentati tineri de la "Academia Catavencu") care poarta numele de " Generatia expirata" etc. Eu nu cunosc toate listele cu personalitati afisate de acest ziar, nu prea citesc jurnalele, recunosc, ma apar in felul meu, cum am facut-o din tinerete de taifunul diurn si politic! Dar sa pui, dau un singur exemplu, numele unui excelent regizor de film, cu numeroase premii internationale printre care "Leul de aur" de la Venetia, l-am citat pe Dan Pita, inseamna sa fii totodata prost si rauvoitor! Nu inteleg ce e cu aceste liste!? Un amestec cras de nume de impostori si de veeleitari ai trecutului, cu nume de personalitati de reala valoare, sa fie o chemare contra batranilor ? Contra imposturii, a oportunismului politic ? Dar... are caderea un ziar, chiar si animat de scriitori inteligenti, nu lipsiti de talent - citez aici pe Stefan Agopian, un prozator de prim rang! - sa fluture astfel de liste, chemand "masele" inca o data, cum au facut-o fascistii, apoi stalinistii, sa "faca ordine" in lumea complexa si infinit delicata a valorii!?..

- Dle, Nicolae Breban ati trait in Franta si in timpul exilului dvs. si dupa ’89 petreceti acolo destul de mult timp. Care este valoarea literaturii noastre contemporane in contextul european si cine credeti ca va continua calea tripletei Eliade, Cioran, Ionesco?
- Literatura, pictura, muzica romaneasca au fost si sunt cunoscute, inca inainte de ultimul razboi, in Europa, doar la modul "accidental", vai, prin creatori izolati. Nu am reusit nici "atunci" si nici acum, in libertate si intr-o miscare fireasca a persoanelor si valorilor de a atrage atentia, de a ne impune ca un curent artistic, ca o entitate nationala si originala. O resimtim cu totii, dar mai ales tinerii creatori care in frumoasa si viguroasa lor naivitate isi inchipuie ca odata cu libertatea se va abate asupra noastra o suma de privilegii si pecunii. Or, libertatea este sfanta dar... nu e decat o forma goala ! Iar in cazul dureros al anonimatului nostru in Europa culturii, al ignorarii geniului nostru creativ, care este real,dupa parerea mea, si nu numai, ne lipsesc cateva lucruri "interne" inainte de a pretinde recunoasterea colegilor si institutiilor straine. Poate, in primul rand, o anume solidaritate de breasla, in tara dar si dincolo de granite, o anume mandrie de a fi creator roman,sentiment pe care un creator maghiar sau polonez sau izraelit nu se sfieste sa-l marturiseasca... Apoi sa-i convingem pe guvernanti ca e bine si trebuie sa investeasca si in cultura - alaturi de sanatate si invatamant ! - pe bancheri, pe amicii nostri plecati in cele patru colturi ale planetei ca avem "o marfa", produsele culturale,care poate concura cu cele mai pretentioase "produse" de acest fel ale unor natiuni de mare si vechi prestigiu, natiuni care, cel putin din acest punct de vedere, tradeaza o anume anemiere in creatie, un anume alexandrinism, manierism etc., toate oarecum firesti dupa secole de explozie marcanta a geniului. Noi posedam nu numai o legitima foame de recunoastere, dar si o puternica vitalitate creatoare in aproape toate ramurile artei, numai ca trebuie sa fim si noi convinsi de aceasta ; sa incetam cu luptele intre grupuri, sa ne abtinem de la un prea acut scepticism "in afara". Un distins domn, director prestigios de editura, nu demult,la un amplu targ de carte la Paris declara ca noi, romanii, nu avem la drept vorbind cine-stie ce valori literare de aratat Occidentului, fiind contrazis, se pare, de unii francezi literati si editori aflati de fata. Astfel de declaratii mai fac si unii tineri romani prin lume, vrand sa se arate interesanti sau, mai stii, exprimand cu o prea mare si naiva sinceritate, in fata strainilor, unele din dezamagirile sau insatisfactiile de moment !..

- Criticul literar Eugen Simion spunea ca ii place ambitia si orgoliul dvs. de a fi scriitor. Ce misiune are in mileniul III un scriitor profesionist ?
- Da si eu cred ca orgoliul, ambitia de a fi scriitor ( bun !) sunt necesare in lungul drum si presarat de tot felul de obstacole - la noi ca si aiurea, in libertate sau in tiranie sociala! - al creatiei literare. Cea care-si merita numele deoarece in lumea noastra, in ceea ce s-ar putea numi "micro-cosmosul" literar, ca in orice zona de varf a societatii, valorile, manierele,metodele, profilurile si destinele se amesteca. Ambitia este motorul creatiei daca ea esteanimata de marile modele profesionale - si morale de ce nu, dar fara a se absolutiza acest criteriu, cum au vrut-o unele spirite romane pariziene sau cum vad ca incearca unele ziare, afirmand acea "est-etica", criteriu sine-qua-non al valorii! Iar orgoliul, pe care nu putini natafleti sau fals-ignoranti il confunda cu vanitatea sau megalomania, orgoliul in arta, am mai spus-o, este o forma servitutii ! Cine are indrazneala de a se compara cu cei mari, trebuie sa faca dovada, in timp, a culturii, a creatiei ritmice, a credintei profunde in necesitatea artei, a unui veritabil spirit auto-critic. Sa-si fie fidel lui insusi, adica curajoaselor si curatelor idealuri din tineretea sa, cand era inca singur si genial, neviciat de spiritul de grup sau de cel mercantil, crezand in steaua si fortele proprii, ne-transferand asupra altora sau a "forurilor" nerabdarea, ezitarile sau infrangerile sale de moment.