Cu timpul, s-a dovedit ca "Noua Economie" nu este tocmai noua, ca este si ea supusa, in mai mare sau mai mica masura, acelorasi reguli ca si "Vechea Economie" a capitalismului industrial si financiar. Dar am uitat ceva, esential, dupa opinia unora dintre cei care nu reduc viata la componenta sa economica: faptul ca "Noua Economie" este, in esenta ei, una a bunurilor simbolice, dematerializate.

Bogatia se formeaza altfel in ceea ce numim "societatea cunoasterii", sau "Noua Societate". "Noua Societate" va avea un impact cu mult mai mare si mai profund asupra oamenilor decat percepem noi acum, atat a celor din lumea dezvoltata, cat si, desi in mai mica masura, asupra celor din lumea in curs de dezvoltare.

"Noua Societate" va fi cu mult diferita de aceea structurata de societatea industriala, care si-a atins apogeul in cea de-a doua jumatate a secolului 20. Mai mult, ea va fi deosebita si de ceea ce se asteapta cei mai multi dintre oameni.

Asa cum scria Peter Drucker, "Noua Societate" va fi una a cunoasterii. Cunoasterea este resursa-cheie a viitorului. Grupul dominant in randul a ceea ce inca numim "clasa muncitoare" va fi acela al "muncitorilor cu mintea", daca este sa folosim o parafraza pentru "knowledge workers". Acest grup va avea trei caracteristici principale: va fi transfrontalier, caci cunoasterea traverseaza frontierele chiar mai repede decat banii; va avea o mare mobilitate sociala in sus, prin facilitarea accesului tuturor la educatie si formare profesionala de calitate; va avea potential pentru esec in aceeasi masura ca si pentru succes, pentru ca oricine poate dispune de "mijloacele de productie" necesare, adica de cunostintele utile obtinerii unei slujbe, dar nu toti vor fi castigatori.

Aceste caracteristici, carora li se adauga cresterea puternica a populatiei in varsta si reducerea celei tinere, care implica schimbari in modul in care este ocupata forta de munca, fac din "Noua societate" una extrem de competitiva. Iar un impact determinant il vor avea tehnologiile informationale, in special Internetul. De aceasta data, gratie Internetului si comunicatiilor mobile, indivizii si organizatiile pot intra in competitie cu oricine, la nivel global. Sigur ca economia este un factor puternic structurant al "Noii Societati".

Productia de bunuri materiale, chiar daca are un anumit grad de mobilitate - vezi procesul de delocalizare a productiei de bunuri industriale si de consum, declansat de prima criza a petrolului, in anii ’70, si accelerat de emergenta economiei Chinei, tara care a devenit cel mai mare manufacturier al planetei - este totusi aproape imobila in raport cu productia de bunuri simbolice. Acestea din urma pot fi produse oriunde, de oricine si puse la indemana consumatorului aproape instantaneu. Din acest punct de vedere, Internetul si tehnologiile care stau la temelia lui ilustreaza cum nu se poate mai bine teza lui Marshall Mc Luhan, expusa in "Galaxia Gutenberg", conform careia tehnologiile nu sunt simple unelte la indemana omului, ci mijloace prin care el se reinventeaza.

Problema pe care ne-o punem este: cum ne reinventam, cum ne schimba modul de a gandi si de a relationa unii cu altii noile tehnologii? Tiparul a permis omului sa traiasca simultan mai multe experiente de viata, plecand de la premisa ca fiecare carte este un nou univers, un nou punct de vedere asupra uneia si aceeasi realitati.

Citeste si:

Internetul si noile tehnologii comunicationale duc lucrurile mai departe. Ele ne permit sa traim mai multe realitati in acelasi timp, prin capacitatea lor de a face posibila crearea de "realitati virtuale". Aceasta posibilitate poate genera o repliere spre sine a omului, o noua sedentarizare a lui, dupa ce, vreme de mai bine de doua secole, migratia a reprezentat un fenomen insotitor al procesului de dezvoltare prin industrializare. Stam sub semnul a doua tendinte opuse: nomadismul si "cocooning"-ul, adica tendinta de a ramane intr-un spatiu protejat, care ofera siguranta si posibilitatea, prin intermediul noilor tehnologii, de a indeplini obligatiile sociale fara a iesi din acel "cocon".

Noile tehnologii ale realitatii virtuale permit o sinteza cu consecinte considerabile. Sa nu uitam ca suntem o societate 20-80, adica 20% din populatie consuma 80% din resursele planetei. Deci, din aceste 20% se vor recruta cei mobili, care vor calatori cu adevarat in lumea noastra reala, cu mijloace reale: tren, vapor, avion, automobil, vor vizita muzee reale, vor simti cu adevarat briza marii si vor auzi cu adevarat zgomotul valurilor.

Din randul celorlalte 80% se vor recruta calatorii prin realitatile virtuale, vor vizita muzee virtuale, vor vedea mari si oceane virtuale. Mai mult, vor putea trai, ca in cazul jocului "Second Life", vieti virtuale, in lumea pe care si-o vor crea dupa propria lor dorinta, o lume in care regulile nu mai sunt impuse de altii. in aceasta lume virtuala, fiecare poate da frau creativitatii, dar poate scoate la lumina fantasmele si demonii care il bantuie. "Realitatea virtuala" va fi "drogul recreational" al "Noii Societati".

Mai mult, noile tehnologii de simulare permit transformarea tridimensionala a "realitatilor virtuale", inserand astfel individul in acea "realitate", facandu-l sa interactioneze cu elementele realitatii, sa obtina reactii din partea acestor componente virtuale. Realitatea virtuala tridimensionala poate deveni masina de calatorii in timp a "saracilor" "Noii Societati". Este, de fapt, o calatorie in cyberspatiu. Cyberspatiu in care sunt deja posibile si activitati sexuale virtuale, lucru care, asa cum remarca malitios Jacques Attali, constituie singurul raspuns al stiintei la bolile cu transmisie sexuala!

In fata noastra se afla o sfidare careia nu suntem pregatiti sa-i facem fata. Lumea reala are legile, valorile si tabuurile ei, are constrangerile si limitele ei. Lumile virtuale le pot avea pe ale lor, sau pot fi un spatiu perfect anarhic, in care nu se aplica nici o lege. Vom putea trece asa usor dintr-o lume in alta, practic instantaneu? Putem opera cu mai multe seturi de valori si de reguli? II

De la comunism la democratie via Internet

Trecerea de la lumea comunista la cea democratica poate oferi unele raspunsuri. Dar nu din punctul de vedere al lumii reale. Ci din punctul de vedere al confruntarii lumii imaginare pe care ne-am construit-o fiecare in totalitarism, dandu-i valoare absoluta de normalitate, si numind-o fie capitalism, fie democratie, si lumea reala care a rezultat. Noi nu suntem deceptionati si frustrati de realitate, asa cum este ea, ci de faptul ca realitatea nu corespunde cu lumea din imaginatia noastra. Nu exista o a "doua viata" in lumea noastra reala. Dar suntem tot mai tentati sa traim in lumea virtuala, crezand ca astfel vom scapa de servitutile de zi cu zi. Numai ca si realitatea virtuala isi are servitutile si cosmarurile sale, pe care nu le putem sterge cu o singura apasare pe butonul mausului...