Desi pana acum s-a crezut ca este vorba despre cea mai romantica aventura din istoria artei spaniole, legatura intre geniul Francisco de Goya si frumoasa si capricioasa Ducesa de Alba, cea mai renumita doamna a nobilimii spaniole, este descrisa acum ca fiind doar o "legenda urbana".

Potrivit unei carti scrise de Manuela Mena, specialist in Goya a Muzeului Prado, din Madrid, relatia celor doi nu ar fi depasit niciodata o anumita granita. "Era vorba despre o diferenta sociala pe care el a incercat s-o depaseasca, insa ca artist, nu ca amant", a declarat aceasta.

Francisco de Goya a pictat-o pe ducesa de cateva ori, si se spune ca aceasta i-ar fi servit ca model pentru tablourile sale "Maja" (care reprezinta o femeie dezbracata si una imbracata). Cele doua picturi sunt considerate ca facand parte dintre cele mai erotice portrete ale artei moderne. Desi Maja nuda este primul exemplar in care este reprezentat parul pubian in pictura, multi considera ca versiunea "imbracata" este mai erotica. Chipul femeii din tablou nu coincide cu cel al ducesei, insa curbele trupului sunt identice in ambele versiuni. In acelasi tablou, spre deosebire de Venus la oglinda a lui Velazquez, Goya prezinta goliciunea in mod fatis, aproape provocator. Senzualitatea clara si direct simtita nu poate lasa privitorul indiferent. Identitatea persoanei pictate a fost inconjurata de o aura de legende. Multi sustin teoria conform careia este vorba despre Ducesa de Alba, si ca artistul a modificat evident fizionomia, frumosul cap al femeii dand impresia ca a fost lipit de trup, ca si cum Goya ar fi pictat trupul iubitei in asa fel incat sa nu poata fi recunoscut de alti ochi.

Goya a pictat alte doua portrete formale ale ducesei, unul in care aceasta e imbracata in alb, iar celalalt in negru. Cele doua tablouri au fost expuse impreuna, pentru prima data, in 2004, in cadrul unei expozitii la Prado.

Citeste si:

Intr-unul dintre tablouri, ducesa poarta doua inele pe care scrie Alba si Goya, si arata spre semnatura pictorului de la picioarele sale.

In timp ce facea cercetari pentru cartea sa, Mena a descoperit o scrisoare pe care ducesa o scrisese varului ei, Carlos Pignatelli, si in care aceasta isi exprima durerea produsa de moartea ducelui, sotul ei.

Mena sustine ca ducesa nu s-a apropiat in aceasta perioada de Goya, ci l-a tratat ca pe oricare alt curtean, fie el doctor, bibliotecar sau majordom. Toate aceste dezvaluiri, adunate in volumul "Ducesa de Alba, muza lui Goya: mit si istorie", conduc spre ideea ca portretele artistului "au scos ce e mai bun din subiectul sau: o femeie atractiva, spectaculoasa, plina de putere", dar ca "artistul nu era indragostit de ducesa".

Adevarata sau nu, iubirea celor doi a inspirat romane, filme si studii academice, iar cercetarile lui Mena este foarte putin probabil sa aiba puterea de a stinge speculatiile.