Exista multi romani care sint virfuri intr-un domeniu sau altul in strainatate, dar despre care noi nu stim nimic in Romania. Oameni cunoscuti si apreciati in toata lumea, dar despre care nu a ajuns nimic in catunul nostru.

Rolando Negoita este unul dintre acestia. Este stabilit in Statele Unite si orice fumator de pipa din lume se uita cu jind la creatiile sale. Negoita e un artizan independent, dar eleganta si originalitatea lucrurilor care ies din miinile sale i-au convins pe cei de la prestigioasa firma de pipe Butz Choquin sa inceapa sa produca in serie, din 2004, o linie care-i poarta numele. Pipele Butz Choquin - Rolando Negoita au fost vindute pe toate cele cinci continente, insotite de o brosura care il prezinta pe artizanul roman.

Artist platit in natura

Citeste si:

Rolando Negoita s-a nascut in Brasov, in 1955. Dupa cum ne-a spus el insusi, inclinatia spre "mestereala" a mostenit-o din familie: "Tatal meu a fost bijutier, iar mama tehnician dentar. Tata isi facea singur sculele de mare precizie: de la strung la ciocane de cizelat sau la dalti de gravura. Lui ii datorez reverenta pe care o am fata de scule si materiale". A invatat de la tatal sau secretele meseriei de bijutier si, cind a crescut, a intrat la Facultatea de Arta din Bucuresti, sectia metale si bijuterii. "Cei patru ani de Institut, cum se numea pe atunci, au fost esentiali in construirea educatiei mele estetice. Acolo am invatat sa inteleg lumea formelor, sa o disec, sa o recompun, sa-i cunosc esenta. Acolo am dobindit versatilitatea de a ma juca cu formele", isi aminteste Negoita. Abilitatea lui "de a se juca cu formele" este astazi cunoscuta de toti colectionarii din lume, Rolando Negoita fiind celebru prin stranietatea si ingeniozitatea pipelor sale.

Acum, pipele unicat care-i poarta semnatura pot depasi mia de dolari bucata. Pasionatii le considera adevarate opere de arta. Pe vremea lui Ceausescu, in Romania, nimeni nu era interesat de pipele lui, pentru ca nu exista o piata pentru asa ceva. Oamenii cumparau insa bijuteriile pe care le facea si, dupa cum ne povesteste Rolando, il plateau in natura. Cu produse, adica. "Pe vremea aceea, trocul era o modalitate de supravietuire. Cafeaua, tigarile si whisky-ul erau moneda adevarata. Imi asigurau, fara prea mari riscuri, accesul la doctor, la alimente, si usurau considerabil neplacerile birocratice", ne spune Rolando Negoita.