Biograful Londrei. Asa a fost supranumit Peter Ackroyd dupa romanul sau de debut din 1982, "The Great Fire of London". Sau, mai bine, cu vorbele sale: "Londra este in acelasi timp muza si ucigasul meu". Nimic mai firesc decit un scriitor fascinat de istoria si de simbolurile unui oras atit de plin de istorie si de simboluri. Insa de ce ucigas? Poate pentru ca, de indata ce a terminat cele opt sute de pagini ale biografiei capitalei britanice, Ackroyd a suferit un grav atac de inima, dupa care nu s-a ferit sa declare, in stilul sau excentric, ca orasul incerca sa-l omoare. Daca nu l-a omorit, cel putin l-a bintuit ani la rindul: Londra este unul dintre principalele sale subiecte, incepind de la primul roman, o reasezare a lumii descrise de Dickens in "Mica Dorrit", si continuind cu "Hawksmoor", care i-a adus, in 1985, prestigiosul premiu britanic Whitebread. "Hawksmoor" l-a impus ca romancier pe biograful Ackroyd, care facea dovada unei proze naucitoare si a unei imaginatii demne de un autor de romane politiste: adica e vorba despre un politist contemporan, care investigheaza o serie de crime cumva legate de sase biserici londoneze construite in secolul al XVII-lea.