"De fapt, nu trupul ma intereseaza, ci expresia lui, felul lui de a fi viu, carnea care produce ceva, o senzatie. (...) Dar lumea e chiar senzatia. Eu nu pot trece dincolo de ceea ce simt. Lumea mi-e interzisa", scria Gheorghe Craciun in romanul "Trupul stie mai mult". Prozator, eseist si teoretician literar, el era unul dintre cei mai importanti reprezentanti ai literaturii romane contemporane. Figura marcanta a generatiei optzeciste, asociat unor nume precum Mircea Nedelciu, Gheorghe Iova sau Sorin Preda, Craciun a semnat romane, eseuri si antologii remarcabile, incepind din perioada constringerilor comuniste pina in ultimii ani, publicind si articole in diferite reviste culturale. Catherine Augard il numea, in numarul din iunie 2001 al prestigioasei reviste "Lire", o "eminenta literara a culturii romane" si il elogia pentru ca aduce in scrisul sau "un suflu constant si o libertate de stil plina de viata".

"L-am admirat intotdeauna"

Poetul Andrei Bodiu, decan al Facultatii de Litere de la Universitatea Transilvania din Brasov si apropiat al lui Gheorghe Craciun, deplinge "moartea unui prieten adevarat si a unui om pe care l-am admirat intotdeauna, pe care l-am admirat ca persoana, ca artist, l-am admirat pentru moralitatea de care nu a incetat niciodata sa dea dovada si pentru acea impresionanta disciplina intelectuala. Desigur, pentru facultatea pe care o conduc, pierderea lui este foarte mare, Gheorghe Craciun fiind unul dintre fondatorii literelor brasovene si nu ne va fi usor sa ne revenim dupa aceasta lovitura. Aceste lucruri insumate ma marcheaza ca om si ca scriitor, insa sint convins ca posteritatea il va pastra ca pe un scriitor cu adevarat important".