O viata in imagini - publice si private - cu accesorii

Personaj complex si controversat, dar in aceeasi masura venerat, Luchino Visconti - regizorul (de film, teatru si opera) si scriitorul - este subiectul si obiectul expozitiei "Luchino Visconti 100 de ani" (fotografii, rochii si bijuterii din filmele sale) deschisa la Muzeul Municipiului Bucuresti.

Nascut (1906) intr-o familie aristocrata (unul dintre cei sapte copii nelegitimi ai ducelui de Modrone), Visconti a avut privilegiul unei educatii alese. In tinerete i-a cunoscut pe Toscanini (dirijorul), Puccini (compozitorul) si Gabriele D'Annunzio (romancierul). Era pasionat de teatru si muzica, dar si de cai (a fost direct implicat in cresterea cailor pur-sange si participarea la curse). La Paris, a cunoscut-o pe Coco Chanel care i l-a prezentat pe Jean Renoir (al carui asistent de platou a si devenit o vreme). Cam pe atunci si-a schimbat si simpatiile politice - de la fascism, la comunism. Inainte de a reveni la Roma, a vizitat si Hollywood-ul care insa nu l-a atras in mod deosebit.

Pentru a-si putea finanta primul film - "Obsesia" (1942), o adaptare "cu cantec" a romanului lui Cain "Postasul suna intotdeauna de doua ori" (cenzura fascista si-a facut treaba si, cu toate astea, pelicula a avut un mare succes la publicul italian) - Visconti si-a vandut cateva bijuterii de familie. Intre filmele care au ramas in istoria cinematografiei mondiale semnate de Visconti se numara "Rocco si fratii sai" (1960), "Ghepardul" (1963), "Moarte la Venetia" (1971). S-a remarcat si ca un inspirat regizor de teatru si opera (a pus piese de Jean Cocteau sau Tennessee Williams). Este de notorietate faptul ca Visconti este cel care a facut din Maria Callas o diva.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.