Acasa insa au descoperit in pachete fifi. Dincolo de aceasta gluma, ramane realitatea de atunci: aveam cartele si la paine si la lapte. Trebuia sa ne ducem de pe la 8-9 seara sa ne tinem loc acolo si asta faceam cu totii ca altfel muream de foame. Pe strada nu aveam voie sa vorbim prea multe, la televizor ne uitam doar doua ore si ca scolari faceam lectiile la lampa ori la lumanare. Cei care isi permiteau anumite produse considerate la vremea aceea de lux(ciocolata, portocale) ori aveau pe cineva in familie sus-pus ori primea pe sub mana . Unii nostalgici isi amintesc faptul ca s-au nascut pe vremea republicii populare, au crescut in vremea Partidului Comunist Roman si acum regreta socialismul tarziu.

Cu desavarsire, comunismul a fost ceva rau dar sunt extrem de multi care regreta acele vremuri. Poate ca perioada anilor de dinaintea lui 1989 ne adusese o anumita "liniste", pentru ca toata lumea avea un loc de munca si un acoperis deasupra capului. Cu toate ingradirile, suportam frica si teroarea doar pentru a nu pierde aceasta pseudo-stabilitate. La distanta de 18 ani, Nicolae si Elena Ceausescu ne vor zambi timp de o luna in Muzeul National de Istorie. Ministerul Culturii a gandit ca ar fi necesara o expozitie prin care sa aminteasca de acele vremuri. Expozitia cuprinde si cadourile primite de cei doi dictatori. Multe ating grotescul si amintesc de cultul personalitatii care domina arta vremii. Lucrurile gasite pe biroul lui Nicolae Ceausescu sunt si ele expuse - ceasul este oprit la ora la care se pare ca a fugit dictatorul pe 22 decembrie 1989 - 12 si 6 minute.

In sala muzeului sunt expuse si cartea de munca a dictatorului dar si multe dovezi ale epocii de aur - canistre de benzina, numere de masina, o motoreta din 1984, costum de pionier, biroul oferit lui Nicolae Ceausescu de catre Comitetul Municipal al PCR, cofragul de oua, interiorul din locuinta unui om al muncii, confruntat cu "binefacerile" epocii de aur. Din expozitie nu lipsesc nici obiectele de trista amintire cum ar fi sticla de lapte, un borcan de mazare din 1984 si doua sifoane. Tot aici gasiti si fotografii care amintesc de obisnuitele cozi de la alimentara.

Sunt convinsa ca cei mai multi dintre cei trecuti putin de 30 de ani isi amintesc si acum interminabilele cozi la alimente, sticlele de lapte si borcanele de mazare ori busturile dictatorului si uniformele de pionier. Rememorez si acum emotiile pe care le-am avut atunci cand tovarasa Elena Ceausescu m-a facut pionier. Stiu ca pentru acel moment remarcabil din viata mea am invatat zile in sir o poezie in care il preaslaveam pe tovarasul Nicolae Ceausescu si tara mea de glorii, tara mea de aur. Apoi, nu pot uita momentele de emotie pe care le-am incercat cand am pasit pe motonava Transilvania unde aveam sa "dau piept cu tovarasa". Dincolo de toate aceste amintiri a ramas totusi un gust amar al unei perioade in care nu aveam voie sa facem aia si sa zicem aialalta.

La 17 ani de la caderea regimului comunist, expozitia "Epoca de Aur intre propaganda si realitate" care s-a deschis ieri la Muzeul National de Istorie a Romaniei incearca sa ilustreze cultul personalitatii fostului dictator si impactul regimului asupra identitatii nationale. Este vorba mai degraba de un recurs la memorie. Ieri, a fost 26 ianuarie si daca ar mai fi trait, dictatorul Ceausescu ar fi implinit 89 de ani. Cand am pasit pragul Muzeului National de Istorie am fost intampinata de imnul care il preaslavea pe fostul dictator. Vorbind cu o parte din vizitatori, acestia imi spunea ca ecourile imnurilor le sunt inca vii in memorie, chiar daca regimul celui caruia ii erau inchinate a fost inlaturat acum 18 ani.

Puterea de mistificare a dictaturii poate fi atat de mare incat cel mai putin iubit fiu al limbii romane a ajuns sa fie cultivat de stalpii democratiilor epocii. Intre doua planuri cincinale, l-am revazut pe Nicolae Ceausescu in trasura Reginei Angliei, la brat cu Richard Nixon sau imbratisandu-se pe Otopeni cu generalul Charles de Gaulle si cu dictatorul Fidel Castro. La un moment dat am tresarit cand pe fundal se auzeau ovatii. Un istoric al muzeului mi-a explicat ca prin ovatiile respective se saluta aparitia in usa avionului a presedintelui Republicii Franceze, generalul Charles de Gaulle.

De la cadourile primite de dictator, la obiectele de arta plastica si decorativa, fotografii, inregistrari video si audio de la Cantarea Romaniei, toate acestea vor ca pana pe 28 februarie sa prezinte in mod elocvent ce a insemnat asa-zisa epoca de aur. Intr-un colt retras am zarit si ceasul de pe biroul dictatorului, care conform marturiilor specialistilor se pare ca s-ar fi oprit exact la ora la care a fugit din birou - 12.05. Am putut remarca si cunoscutele canistre in care posesorii de autoturisme isi faceau provizii de benzina, sau placutele de inmatriculare cu numere pare si impare. Astea mi-au amintit instantaneu de vremea cand puteai circula cu amaratul de autoturism, o zi da-o zi nu. Cu tot ceea ce a facut Ceausescu, in fata judecatii istoriei, tiranul si a sa sotie s-au aflat singuri, cum sfarsesc toti dictatorii. Sunt totusi si nostalgici care inca il mai regreta si probabil ca asa se intampla si in acel moment din decembrie 1989 cand Ceausescu si Elena se aflau la Timisoara. Imi amintesc cum multa vreme am vazut acele imagini la televizor in care tovarasul incerca de la tribuna sa calmeze multimea.

O parte din istoria dictatorului

Nicolae Ceausescu s-a nascut intr-o familie de tarani din Scornicesti. Dupa ce a absolvit scoala primara, a plecat la Bucuresti si s-a angajat ca ucenic cizmar. In 1932, a devenit membru al Partidului Comunist, aflat in ilegalitate. A fost arestat de mai multe ori si a fost o perioada coleg de celula cu Gheorghe Gheorghiu Dej, devenind un protejat al acestuia. Dupa acapararea puterii de catre comunisti, in 1947, Ceausescu a devenit ministru al agriculturii, apoi ministru-adjunct al fortelor armate. Iar dupa moartea lui Gheorghiu-Dej, in martie 1965, Ceausescu a monopolizat functia de conducator al partidului, care, dupa 1967, s-a cumulat cu cea de presedinte al Consiliului de Stat, iar din 1974 cu cea de sef al statului. La inceput, Ceausescu a castigat sprijinul populatiei datorita opozitiei regimului fata de dominatia sovietica asupra Romaniei. Dar, in timp ce in relatiile externe urma o politica independenta, in tara, Securitatea inabusea orice tentativa de libera exprimare sau de opozitie.

Ceausescu a promovat in Romania un cult al personalitatii de tip asiatic, care a atins proportii fara echivalent in tarile socialiste est-europene. El si sotia sa ajunsesera sa simbolizeze toate valorilor istorice romanesti. Istoria a fost rescrisa dupa capriciile lor. Acelasi lucru s-a intamplat si in alte domenii. In plan economic, resursele tarii au fost folosite pentru desavarsirea unor proiecte gigant absurde, nascocite de megalomania dictatorului. Ceausescu a pus in aplicare o politica economica menita sa industrializeze tara in timp scurt, fara sa tina cont de nevoile reale. Criza prin care a trecut poporul s-a agravat dupa ce in anii 80, Ceausescu a decis sa achite toate datoriile externe. Productia industriala si cea agricola au mers la export, populatia fiind lipsita pana si de alimente si de alte bunuri de baza. Romanii ajunsesera sa traiasca vremuri de cosmar, pe care insa le numeau "Epoca de aur".

Citeste si:

De morti, numai de bine

Aproximativ 50 de membri ai Partidului Alianta Socialista au venit cu o zi inainte de ziua de nastere a dictatorului, la mormantul in care se presupune ca a fost ingropat Nicolae Ceausescu, la cimitirul Ghencea Civil din Capitala. Cei din grup ne-au spus ca au ales sa puna flori coroane de flori la mormantul lui Ceausescu, "in avans", pentru a evita multimea si "galagiosii", precum si persoanele nesincere care vor sa transforme ziua "conducatorului iubit" intr-un circ. "Am venit astazi la presupusul mormant al lui Ceusescu in memoria marilor lucruri care au fost realizate in mai bine de 40 de ani de poporul roman. Ceausescu a fost un bun roman, un mare patriot care a facut ca Romania sa fie respectata pe toate meridianele lumii", a spus Constantin Rotaru, presedintele partidului. Tot joi, ceva mai tarziu, intr-o sala a Muzeului de Istorie al Municipilui Bucuresti va avea loc simpozionul "Ceusescu - mit in formare", numit astfel pentru ca, potrivit presedintelui PAS, cei care fac politica in prezent il transforma pe Ceausescu intr-un mit deformat.

Printre cei care au trecut pe la mormantul dictatorului s-a aflat fratele sau, Ion Ceausescu, precum si Ion Stanescu, fost ministru de interne si unul dintre presedintii fostului Consiliu al Securitatii Statului. Stanescu recunoaste ca Ceausescu a avut si defecte, insa "nu se vorbesc de rau mortii". "Sa ne amintim de lucrurile bune pe care le-a facut", a spus acesta, adaugand ca, daca fostul lider a facut ceva gresit, a fost tot din iubire pentru tara.

Alte 200 de persoane s-au adunat ieri, in Cimitirul Ghencea, langa mormantul unde se presupune ca ar fi inmormantati sotii Ceausescu. Nostalgicii regimului comunist au venit pentru a comemora ziua de nastere a fostului dictator. Ei au tinut discursuri, au recitat poezii si au cantat.

Cultul personalitatii lui Ceausescu a intrecut orice inchipuire

Nicolae Ceausescu a devenit erou exemplar al neamului in anul de gratie 1973, cand, pentru prima data, propria lui zi de nastere se transforma intr-un ritual politic de celebrare publica a puterii sefului de partid. Cu acea ocazie, membrii Comitetului Executiv al Partidului, impreuna cu cei ai guvernului si ai Consiliului de Stat ii decernau titlul de "Erou al Republicii Socialiste Romania". Tot atunci primea titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii din Bucuresti de la presedintele Comisiei Superioare de Diplome, Paul Niculescu-Mizil, pentru "contributia teoretica si practica la edificarea socialista a patriei".

La patru ani distanta, Nicolae Ceausescu isi sarbatorea a 60-a aniversare; aceeasi zi marca pentru el 45 de ani de neintrerupta activitate revolutionara. In timp, festivitatile au luat chipul unei sarbatori populare de proportii, la care isi aduceau omagiul muncitorii, taranii si intelectualii, statul, partidul si organizatiile publice. Imi amintesc cum am invatat la scoala faptul ca pe 24 ianuarie 1978, meritele stiintifice ale lui Ceausescu erau oficial recunoscute - Academia "Stefan Gheorghiu" l-a facut doctor in stiinte politice, iar Academia de Studii Economice l-a facut doctor in economie. Ca o incununare a tuturor acestora, au fost turnate doua filme in onoarea tovarasului: un documentar artistic intitulat "Omagiu", care a fost dat si pe postul de televiziune, si un documentar artistic intitulat "Al patriei erou intre eroi".

Comentarii

Unul dintre cei care a vizitat expozitia de la Muzeul de Istorie spunea: "Cred ca majoritatea tinerilor nu stiu suficiente despre cine a fost Nicolae Ceausescu, si despre regimul pe care in cele din urma l-a impus, incepand din anii 1980 cand s-a hotarat sa plateasca datoria externa a Romaniei! Eu personal stiu destul de multe despre acest dictator, de la parinti, profesori si documentare". Cam pe aceeasi idee a mers si o doamna trecuta bine de prima tinerete: "Istoria este numai una. Toti trebuie sa o cunoasca asa cum este ea, cu bune si cu rele. A cenzura momente ale istoriei este o crima si nimeni nu ne va ierta in viitor, indiferent de regim".

Impresionanta a fost marturia unei doamne care in acea vreme era invatatoare: "Pentru mine persoanl a fost cea mai intunecata perioada din viata mea! Nu-mi face placere nici cand aud numele dictatorului. Cei tineri trebuie sa stie doar ca am trait sub conditia umana. Aveam 35 de ani cand am aflat ca bananele nu se vand numai de Craciun. Mai vreau sa va spun ca eu am ramas ce eram si atunci iar timpurile s-au schimbat, insa este bine sa se stie ca a fost groaznic".