Savantul, membru al Academiei Romane, urmarit informativ sub banuiala de a fi fost simpatizant german

In 1915, Maiorescu se retrasese din viata publica, dar se pronunta pentru o politica de neutralitate a Romaniei in Primul Razboi Mondial, declansat, cum se stie, la 15 iulie 1914, prin declaratia de razboi a Austro-Ungariei catre Serbia.

Regatul roman si-a mentinut neutralitatea, decizie adoptata in Consiliul de Coroana din 21 iulie/3 august 1914. in fapt, marele om de stat Ion I.C. Bratianu pregatea intrarea tarii in razboi alaturi de Antanta. Timp de doi ani, pe scena politica romaneasca s-au confruntat partizanii securitatii nationale, P.P. Carp, C. Stere si Al. Marghiloman, cu cei ai unitatii nationale, Ionel Bratianu, T. Ionescu si N. Iorga. Din fericire, au invins cei din ultima categorie.

Titu Maiorescu, simpatizant al nemtilor
Prin urmare, la 14/27 august 1916, Romania declara razboi Austro-Ungariei, primele unitati erau deja mobilizate si a doua zi armata romana calca nedreptul hotar, intrand in Transilvania. Din ordinul Ministerului de Interne, Directiunea Politiei si Sigurantei Generale si Prefectura Politiei Capitalei, in ziua decretarii mobilizarii, ,,s-a trecut la arestarea supusilor straini considerati ca suspecti si au fost inchisi preventiv’’, asa cum se arata intr-un referat politienesc din 12 iulie 1918. Printre cei inchisi la Fortul Domnesti si la hotelul Luvru (actualul Capitol) a fost si autorul nuvelei Moara cu noroc, Ioan Slavici (1848-1925).

in acest context, in care politia monitoriza diversele contacte ale fostilor demnitari si simpatizanti germani, chiar la o varsta respectabila - avea 75 de ani, Titu Maiorescu nu avea cum sa scape vigilentei unei institutii ce a fost adeseori comparata cu un cutit avand doua taisuri: Siguranta Statului.

Filaj in trei schimburi, 24 de ore din 24

Supravegherea s-a efectuat in perioada 2-18 martie 1915, iar agentii si-au executat misiunea in trei schimburi, in unele zile asigurand o urmarire 24 din 24 de ore. in perioada in care s-a desfasurat monitorizarea, presedinte al Consiliului de Ministri era liberalul Ionel Bratianu, ministru de interne, socialistul Vasile G. Mortun, iar prefect al Politiei Capitalei era Gheorghe Corbescu, cel care-i urma ,,kneazului’’ Dimitrie Moruzzi.

Cel mai probabil, din cauza precaritatii dotarii agentilor de filaj, in principal, acestia au tinut sub observatie imobilul de domiciliu al politicianului, au cules informatii cand si de la cine s-a putut si l-au supravegheat pe Titu Maiorescu, stabilind ceea ce era esential pentru actiune: intalnirea cu reprezentantii Puterilor Centrale. Daca unele informatii sunt laconice sau chiar lipsesc, alteori agentilor deosebit de zelosi nu le-a scapat din vedere, de pilda, faptul ca Titu Maiorescu a cumparat doua portocale de la un oltean, ori numarul trasurii cu care se deplasa prin oras. De asemenea, frapeaza regularitatea cu care acesta stingea lumina in fiecare seara, la ora 22.00.

in cele ce urmeaza, redam notele ,,Biuroului de Cercetari’’ din cadrul Prefecturii Politiei Bucuresti. Documentele provin de la Arhivele Nationale, Fond Directia Politiei si Sigurantei Generale, Dosar nr. 1618/1915 si vom incerca sa pastram, atat cat este posibil, grafia de atunci.

2 martie 1915. ,,Domnul Titu Maiorescu domiciliaza (in) str.General Lahovari no.7 la familia Madam Bengescu. La ora 10 dimineata dl Titu Maiorescu a plecat de acasa cu trasura no.464 si nu s-a inapoiat nici pana la ora 1½ p.m.’’

3 martie: ,,Avand in urmarire pe dl Titu Maiorescu de la ora 1 p.m. si pana la ora 6 p.m. comunic: La ora 3¼ a esit in oras cu trasura nr.764 si s-a inapoiat la ora 4, la ora 4.10 tot cu aceeasi trasura a esit din nou in oras (iar) pana la ora 6 nu s-a inapoiat’’.


Despre autor:

Adevarul

Sursa: Adevarul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.