- Domnule Florin Calinescu, "Razboi cu Troia nu se face" este un spectacol la care ati lucrat mult, un an, si in care reveniti in teatru atat ca actor, cat si ca regizor. Care a fost motivatia alegerii acestei piese a lui Jean Giraudoux?

- Nu stiu sa va raspund la aceasta intrebare. Este o situatie care ti se-ntampla pur si simplu: o data citesti ceva, iti place si te ocupi mai departe. N-am un program fix, de genul anul acesta fac spectacolul asta, anul viitor celalalt.

- Intentionati, odata cu acest debut in regie, sa recidivati cu noi montari?

-Sa vedem. Daca mai citesc si gasesc un text care sa-mi placa, voi putea sa mai incerc ceva.

- Aveti o echipa de actori minunata, care vi s-a alaturat, si amintesc aici doar cateva nume: Dan Condurache, Julieta Ghiga Szony, Sorin Medeleni, Dana Dembinski-Medeleanu. Am remarcat-o si pe tanara Lorena Lupu, o proaspata absolventa de UNATC, care face o schimbare de look si de transpunere in rolul Elenei spectaculoasa. Intentionati sa o angajati la Teatrul Mic?

- Deocamdata nu stiu. E un rol, il joaca, si vedem mai departe ce se va-ntampla.

- Spectacolul vorbeste, cu un umor negru, demitizand eroii greci, de actualitate. Este o trimitere clara la Romania de azi. Ati intentionat aceasta receptare?

- Da. Am facut si traducerea textului si contemporaneizarea lui. Si am spus ca, fiind jucat in Romania, sa-l romanizez cat se poate.

- Cum vi s-a parut reactia publicului la cele doua premiere? Am inteles ca la avanpremiera s-a ras mai mult. Poate unii primesc si privesc intr-un sens tragic parodia acestei societati…

- E problema lor. Dar, indeobste, la spectacolele la care vin cronicari si oameni de prin apropiere, care nu sunt liberi ca spectatorii de rand, care reactioneaza asa cum sunt, se rade conform profesiei, adica mai retinut. Eu astept sa joc la oamenii normali, de pe strada, care vin si cumpara un loc.

Citeste si:

- Inteleg ca acest spectacol nu se adreseaza criticilor de teatru, ci publicului. Nu l-ati facut, deci, pentru specialisti.

- Niciodata! L-am facut pentru omul care-si rupe o bucata de paine sau un pachet de tigari de la gura ca sa-si ia un bilet la teatru. Atunci o sa vedem daca sta in picioare sau nu.

- In calitate de director al Teatrului Mic, ce proiecte aveti pe aceasta scena?

- Pregatim acum premiera cu o piesa romaneasca montata de o tanara regizoare… Sunt conditii foarte grele de lucru in ziua de azi. Actorii fug sa-si castige painea de la reclame pana la telenovele, si e greu sa-i prinzi in teatru. Astfel ca mai mult de doua-trei premiere pe an nu cred ca se vor mai putea pune in urmatorii ani.

- Din cauza lor sau din cauza bugetelor?

- Din cauza saraciei.

- Teatrul romanesc fiind unul sarac, la ce sa ne asteptam in viitor?

- Nu stiu. De disparut nu va disparea. O sa trecem printr-un defileu ingust o perioada, pana cand salariile din Romania o sa fie cu adevarat integrate, adica sa aiba si un actor de teatru 1000-2000 de euro.

- In final, spuneti-ne ce iubiti mai mult: teatrul sau televiziunea?

- Nu iubesc mai mult nici teatrul, nici televiziunea. Sunt ca si Casanova, care ar spune: "Iubesc femeia cu care sunt in momentul de fata". Acum iubesc teatrul, maine o sa iubesc televiziunea, poimaine un tramvai, daca il conduc, raspoimaine, eu stiu, o bicicleta.