Frumusetea fara cuvinte... Uneori, se naste, pur si simplu, din materia insasi, alteori poarta marca talentului si trudei cate unuia dintre noi, inzestrat de Dumnezeu. Ma-ncearca un soi ciudat de religiozitate privind lucrarile sculptorului roman Dan Lake, plecat "sa-si nasca pruncii" pe cealalta parte a globului pamantesc, in Australia. Are un clopot mare, de bronz, la poarta, sa-i sune a biserica crestina in urechi si-n inima, cand i-o calca pragul suflet de om. "Apoi, clopot mi-am pus la poarta, da’ biserica, una a mea, numai de mine stiuta si inteleasa, e-n mine si rostul meu e sa dezleg, din cand in cand, cate-un inger din piatra", marturiseste zambind.

- A fost rostuita dintr-un bun inceput aplecarea dvs. catre cele ascunse-n piatra sau...?

- Nu stiu cum a fost, cum-necum, m-am trezit pe la 16 ani ca sculptez. Nu m-am tinut de linii si curente, de mode, pentru ca nu mi-au placut ingradirea si scoala, oricat s-ar zice ca vine sa slefuiasca talentul nativ. Mi s-a parut intotdeauna ca o forma restrictiva la adresa a ceea ce aveam eu de spus prin sculptura, prin munca mea. Am continuat sa fac, pana azi - si cu voia Domnului, asa voi face si inainte - sculptura.

- De ce predilectia asta pentru linii curbe - totul alcatuit din arce de cerc?

- Sculptez asa cum simt si cum ma simt si, cum niciodata nu te simti prea multa vreme la fel, ci se tot schimba lucrurile si in tine, si in jurul tau, asa se mai schimba si in lucrarile tale, in care te oglindesti.Incerc un exemplu: daca stiti cum functioneaza grafologia, cam tot asa si-n arta - lucrarile artistului reveleaza privitorului cate ceva despre acesta: despre firea lui, despre etapa la care a ajuns - si el e intr-o continua cautare si desavarsire.

- Cum sunt lumea, viata, vazute de la capatul pamantului?

- Cum sa fie? Lumea-i lume, oriunde te-ai duce, dar parca toate ti se par, totusi, cumva ciudate sau nelalocul lor, cand nu mai esti printre ai tai. Am venit in Australia in noiembrie 83, trecand Dunarea in Iugoslavia. Dupa cateva luni prin inchisorile lor si prin lagare de refugiati, m-am bucurat sa ma vad, in sfarsit, la un liman, pe taram australian. Azi, am doi copii - Tristan, de 11 an si Traviata, de opt- pe care nu ii vad, pentru ca stau cu mama lor, pe undeva, prin Queensland. Cat despre Romania, la cateva luni de la venirea mea aici, m-au apucat un dor si-o melancolie carora nici azi nu stiu sa le tin piept ...

- Cat si ce se stie despre artistul Dan Lake intre iubitorii de arta australieni?

- Cred ca nu atat de multe cate as dori. Am renuntat demult sa mai particip la concursuri. De altfel, aici sunt si foarte putine evenimente dedicate sculpturii. Apoi, mi s-a tot spus ca lucrarile mele au o amprenta europeana prea pregnanta, sugerandu-mi-se ori sa ma intorc in spatiul european, ori sa-mi schimb stilul. Ceea ce nu am vrut. Regret, insa, ca nu am ramas pe undeva prin Europa.

Citeste si:

- Dar acolo, acasa - caci, in ciuda celor 25 de ani in Australia, acasa ramane locul in care ai inflorit prima data- cat si ce se stie despre sculptorul Dan Lake?

- Nu stiu sa spun. M-am intors acasa prin 2001, m-am bucurat sa vad alta lume, bunastare si libertate. Se schimbasera toate, nici strada pe care locuiau parintii nu am mai recunoscut-o. Am plecat insa, val-vartej, cand am vazut ca ai mei au distrus tot, sute de desene, zeci de sculpturi, cartile mele, tot. Au distrus bucati intregi din mine si am fost disperat pentru ca in lucrurile acelea era cate ceva din fiinta mea. Nici nu cred ca ma voi mai intoarce , in mare parte tocmai pentru acest motiv.

- Ce-nseamna "maine" pentru un artist si mai ales pentru dvs.?

- Ce inseamna maine pentru un artist nu stiu. Ce inseamna pentru mine, din nou nu stiu. Doar sper ca voi crea ceva rezonabil, ca frumusete si expresie artistica, ceva care sa-mi dea un pic de placere si un strop de nedumerire... poate si altora. Intr-un inteles mai concret al lui maine, pregatesc o expozitie pentru Franta, cu un prieten vechi din Bucuresti, va fi in luna mai si lucrarile vor trebui sa plece intr-acolo nu mai tarziu de 1 aprilie a.c.

- Ati putea transpune in sculptura ceva din opera unui scriitor sau muzician roman? Daca da, care si a cui?

- A transpune in sculptura ceva din opera unui scriitor sau muzician e o provocare. As alege un poet, poate Eminescu sau Labis sau Nichita Stanescu. Din muzica, poate Ciprian Porumbescu. Pentru toti as face ceva de factura freudiana , sa imparateasca strazile Bucurestilor.

- Doua vorbe, despre Romania...

- Romanie, plai de dor…