De fapt, "Pescarusul" e primul la care Serban a repetat in vara acestui an, iar cele dintai reprezentatii (de fapt, repetitii cu public) au avut loc intre 28 august si 1 septembrie. E cea de-a treia varianta scenica a piesei pentru regizor, si se joaca in dubla distributie, cu actori sibieni, bucuresteni (unii - colaboratori din anii '90) si un Dorn clujean.

Una din temele constante de meditatie penru Serban, teatrul ca iluzie, luata mult prea in serios, a vietii devine in "Pescarusul" o constanta a nefericirii: relatiile umane, dintre mama si fiu, iubit si iubita, sot si sotie sunt iremediabil pervertite de amagire. Textul cehovian vorbeste despre "un teatru sec, al imaginatiei bolnave", si nimeni nu a impins atat de departe ideea de comic (alunecand in rizibil), intr-o piesa considerata in general tragica, asa cum se intampla la Sibiu.

Citeste si:

Departe de a fi un personaj "eroic", Nina e, in viziunea lui Andrei Serban, o actrita proasta care traieste cu incapatanare in iluzia scenei mari, a gloriei, florilor si aplauzelor; lipsit de talent, Treplev e un copil teribil care vrea sa-si infurie mama; actrita iesita din moda si prim-plan, Arkadina isi incearca talentele scenice in pastrarea lui Trigorin; hatru batran, Sorin joaca rolul copilului intarziat fata de sora-i de care se teme. O poveste antiromantica, pe care doar traditia a facut-o sa para altfel, cum crede regizorul, "Pescarusul" lui Andrei Serban isi antreneaza actorii intr-un tip de interpretare frust, direct, care pe cei mai multi aproape ii transforma.

Un "teatru in teatru" in care jocurile se fac, desfac si refac sub ochii spectatorilor, "Pescarusul" remodeleaza scena de la Sibiu, construind un spatiu gol, inchis intre pereti semi-transparenti, in care publicul e intotdeauna atat de aproape de actori, incat asista voyeuristic la tragi-comedia lor.