Staruinta inspirata si straduinta de cunoscator a Ruxandrei Garofeanu au optat de data asta in Galeria "Dialog", pentru lumea fantasticului. De mult n-am mai vazut o expozitie de o asemenea framantata si luxurianta rostire a imaginii. Populata in culori tari si uneori evanescente, ca intr-un vis fara sfarsit cu fapturi halucinante (in culori tari sau evanescente), unele rebarbative, gnomizate, altele dual-uman-incremenite in gesturi teatrale sau dimpotriva retinute, pictura lui Constantin Butoi (absolvent al Institutului de Arte Plastice "Ion Andreescu" din Cluj, 1979), aduce in opinia mea, ca noutate (nu absoluta, ci imediata), compozitia cu mai multe subiecte, in care rolurile sunt impartite precis cu gravitate si atenta observatie. Constantin Butoi inventeaza pasari, animale, duhuri, fundaluri preistorice si altele de un straniu modernism, oprindu-se din cand in cand sa-si traga sufletul in aceasta cursa contra-cronometru si adaugand parca atunci cand visul s-a terminat inca un ultim amanunt.

Frumusetea brutala a unor lucrari, apartine spiritului, in aceeasi masura in care omenescul firesc, aproape fiziologic, se transforma intr-o memorie de care nu te poti lipsi. A parcurge imagine cu imagine aceste picturi, inseamna fara indoiala, a (re)descoperi in tine mitologii crude, placeri paradisiace, bucurii primare si posibilitatile de a-ti exprima Visul. O asemenea pictura se fixeaza aparent in propriile simboluri, gestand si "varsand" la nesfarsit din matricea ei, deseori cu pulsiuni terifiante, calvarul obsesiei.