Sa vorbim intii despre literatura. Cum evaluati dezvoltarea pietei literare romanesti in ultimii 17 ani si care sint, in opinia dvs., principalele tendinte care au aparut?

Intrebarea este ampla, s-ar putea scrie nu una, ci mai multe istorii literare pe marginea ei. Voi incerca s-o restring, referindu-ma strict la evolutia pietei de carte si la citeva tendinte legate de circuitul prozei. In raport cu perioada comunista, piata de carte s-a modificat radical. De la un sistem etatist, centralizat, cu un singur ofertant cultural (PCR), s-a trecut la unul privat, deschis, bazat pe diversitate concurentiala si pe jocul liber al cererii si ofertei. Cenzura a fost desfiintata, iar autocenzura a ramas o amintire a anilor ’80. Imediat dupa 1990, tarabele au devenit placa turnanta a pietei de carte, antrenind "mode literare" prin simpla prezenta a volumelor alaturi de pungile cu banane sau de casetele-pirat poloneze. Genurile consumiste au capatat intiietate in fata celor culte. Editorii si-au orientat strategiile in functie de criteriul potentialei vandabilitati, si nu de cel al presupusei valori estetice.

Puteti numi citeva carti sau citiva autori care vor ramine intr-o eventuala istorie a literaturii?

Citeste si:

Din lipsa de spatiu, voi pomeni doar proza. Si aici, optiunile mele sint preferentiale. Ele vizeaza functionarea "virfurilor" in materie de competenta si posibila lor legitimitate pe termen lung. Adeptii literaturii "de mijloc" (cum o numea Calinescu) se pot consola citind o cronica de intimpinare sau asteptind urmatoarea editie a DGLR (Dictionarul General al Literaturii Romane).

Intr-o istorie a prozei ar avea sanse sa intre o parte dintre urmatorii scriitori: T. O. Bobe, Paul Cernat, Catalin Dorian Florescu, Filip si Matei Florian, Cezar Paul-Badescu, Radu Pavel Gheo, Florina Ilis, Florin Lazarescu, Dan Lungu, Ana Maria Sandu, Cecilia Stefanescu, Lucian Dan Teodorovici, Andrei Ungureanu. Despre autori ai generatiilor mai vechi (Agopian, Craciun etc.) nu vorbesc, pentru ca ei stationeaza deja in istorii si au amortit acolo. Dar virfurile prozei romanesti sint de cautat in alta parte.

"Numele grele" ale fictiunii autohtone ramin cele ale scriitorilor care imbina talentul nativ, educatia culturala si forta epica pe spatii mari: Mircea Cartarescu, Ruxandra Cesereanu si inca doi sau trei autori. Nu intimplator toti sint profesori de literatura. Sint convins ca Simona Popescu (post-"Exuvii") si, mai ales, Ioana Pirvulescu (daca intuim in "Intoarcere in Bucurestiul interbelic" textura unui pasionant roman) vor publica in urmatorii ani volume de proza de tinuta occidentala. "Orbitor" (III), "Nebulon" sau "Derapaj" sint carti care se vor citi cu acelasi interes peste cinci sau sase ani. Peste zece ani, ele vor da publicului tinar o imagine completa a Romaniei comuniste si postcomuniste. Peste 20 (daca autorii pe care i-am omis aici nu vor ajunge directori de editura), vor intra in manualele electronice de buzunar.