Una dintre surprizele placute ale Targului de carte Gaudeamus, recent incheiat, a fost aparitia, la standul Editurii Curtea Veche, a romanului "Ma numesc Rosu" de Orhan Pamuk, autorul turc proaspat incununat cu Premiul Nobel pentru literatura pe anul 2006. De altfel, coperta volumului, foarte eleganta, mentioneaza acest fapt remarcabil pentru Pamuk si pentru literatura turca.

Aparitia de la Curtea Veche este de natura sa bucure cititorii romani care sunt, iata, adusi la zi si sunt in situatia de a citi opera noului laureat, putin cunoscut la noi, la numai cateva zile de la decernarea premiului. Mai putin bucurosi pot fi scriitorii romani care intra in Europa fara ca literatura noastra sa fi primit un Nobel.

Dincolo de aceste consideratii care tin si de conjunctura, Orhan Pamuk este un scriitor remarcabil, prototipul autorului contemporan care combina talentul cu rigoarea si cu managementul acestui talent. Inca tanarul Pamuk, nascut la Istanbul in 1952, a debutat la 30 de ani cu romanul "Cevdet-Bei si fiii sai". Romanul de fata a aparut in 1998 si i-a adus faima internationala lui Pamuk, numeroase premii europene, romancierul fiind tradus astazi in peste 40 de limbi.

Citeste si:

Orhan Pamuk a trait o vreme in Statele Unite si a invatat de acolo multe, printre care si reteta succesului literar "Ma numesc Rosu" este povestea luptei miniaturistilor otomani traditionalisti din secolul al XVI-lea cu influenta picturii occidentale. Acest subiect pare arid, dar Pamuk il invaluie intr-o poveste palpitanta si bine scrisa, despre dragoste, moarte si orgolii artistice. Avem in fata o trama de roman politist imbricat cu multa cultura si culoare locala, cu informatie istorica si ezoterism. Un fel de "Numele trandafirului" in Levant, s-a spus, cu dreptate. Romanul este masiv, impunator in curgerea lui si totusi se parcurge usor.

Traducerea Luminitei Munteanu este fluenta, lasand termeni care dau nota exotica si insotind textul cu un util glosar. Zece ani i-au trebuit lui Orhan Pamuk ca sa se documenteze atent asupra epocii si sa realizeze aceasta carte. O munca pasionanta pentru un scriitor, al carei rezultat este un volum admirabil, de o superioara tehnica romanesca si totusi accesibil. Avem un prozator care nu-si ignora publicul, dar nici nu-l scuteste de unele dificultati, cat sa faca jocul lecturii mai incitant. Obtinerea drepturilor de editare si forma sarbatoreasca a editiei romanesti sunt meritul editorilor experimentati de la Curtea Veche, de la care cititorii pot astepta si alte volume ale lui Orhan Pamuk.