In ciuda celor cateva nuieluse pe care le-am gasit de-a lungul anilor bagate in cizme, nu am incetat niciodata sa ma pregatesc asa cum se cuvine pentru sosirea lui Mos Nicolae. Orice ar spune lumea, eu cred si acum in Mos. Si voi crede, probabil, toata viata. Ba chiar ma ambitionez sa cred ca, daca il voi pandi serios, odata voi da piept cu el. Cati dintre noi nu au asteptat cu infrigurare dimineata de 6 decembrie pentru a se uita daca Mosu´ a lasat ceva in ghetele pregatite de cu seara?

Acest obicei al darurilor aduse de Mos Nicolae s-a impamantenit mai mult la oras. Este posibil sa fie un imprumut din tarile catolice, unde Mos Craciun este cel care pune daruri in ghete sau ciorapi anume pregatiti. Mos Craciun, asa cum este el cunoscut azi, cu renii si vesmantul rosu si barba alba, a fost inventat la inceputul secolului XX de o companie de publicitate americana, care facea reclama pentru celebra Coca-Cola. Adevaratul Mos Craciun, cel din traditia Bisericii, este insa Sfantul Nicolae.

Copiilor obraznici li se poate intampla ca Mos Nicolae sa le aduca si cate un bat, mai ales ca rolul de ocrotitor al familiei, cu care a fost investit de religia ortodoxa, ii da dreptul sa intervina in acest fel in educatia copiilor. Povestea lui Mos Craciun incepe cu un batran numit Sfantul Nicolae, episcopul din Myra. Se spune ca el poseda puteri magice si a murit in anul 340 in vremea lui Hristos si a fost ingropat in Myra. Tarziu, in secolul XI, soldatii religiosi din Italia au luat ramasitele sfantului cu ei inapoi in Italia. Ei au construit o biserica in memoria lui, in Ari, un oras port din sudul Italiei. Curand, pelerinii crestini din toata lumea au venit sa viziteze Biserica Sfantului Nicolae. Ei au preluat legenda lui Mos Nicolae in locurile lor natale. Legenda s-a raspandit in toata lumea si a luat caracteristicile fiecarei tari.

Mos Nicolae in Europa

In Europa, in secolul al XII-lea, ziua Sfantului Nicolae a devenit ziua darurilor si a activitatilor caritabile. Germania, Franta si Olanda celebreaza ziua de 6 decembrie ca o sarbatoare religioasa si ofera cadouri copiilor si saracilor, si ajuta fetele fara posibilitati materiale sa se marite, oferindu-le o zestre. Cand colonistele olandeze au calatorit in America, au adus cu ele un episcop care purta un costum rosu si mergea calare pe un cal alb. Imaginea americana a episcopului va evolua treptat pana la cea a unui batran spiridus vesel. A fost descris ca un batran olandez vesel si bucalat din comedia "Istoria New-York-ului", a lui Washington Irving. Anul 1823 a continuat povestile cu Mos Nicolae cu publicarea poemului "O vizita a lui Mos Nicolae", al lui Clement Moore.

Multe tari si-au pastrat propriile obiceiuri si traditii de Sfantul Nicolae. In unele culturi, Sfantul Nicolae calatoreste alaturi de un insotitor care il ajuta. In Olanda, episcopul navigheaza pe un vapor, sosind pe 6 decembrie. Are la el o carte mare, care ii spune cum s-au purtat copiii olandezi in timpul anului. Cei cuminti sunt rasplatiti cu daruri, iar cei obraznici sunt luati de asistentul sau, Black Peter. In Germania, Sfantul Nicolae calatoreste tot cu un ajutor, cunoscut drept Knecht Ruprecht, Krampus sau Pelzebock, care vine cu un sac in spate si o nuia in mana. Copiii obraznici sunt pedepsiti cu cateva lovituri de nuia. In Italia, La Befana este zana buna care se imbraca in negru si aduce daruri copiilor la 6 ianuarie. In multe tari latine: Spania, Puerto Rico, Mexic si America de Sud, copiii ii asteapta pe cei trei regi sa le aduca daruri de Craciun.

Vine, vine Mos Nicolae...

Spiritul sarbatorilor de iarna se simte in aer de la inceputul acestei luni, in special prin magazine, care sunt luate cu asalt de amatorii de cadouri. O solutie la indemana pentru a mai scuti alergatul prin oras este vizitarea expozitiei de cadouri de la Sala Polivalenta. Am apucat sa vizitez expozitia si atractia targului pare a fi un Mos Craciun mai nonconformist, care costa 2.000.000 de lei vechi. Totusi, la expozitie gasesti daruri de toate soiurile.

De la animalute de plus de toate culorile, marimile si preturile, pana la masinute sau costume de Spiderman. Bland, rabdator, cu barba lui alba ca ultima ninsoare a mieilor, Sfantul se vede, de la an la an, dat usor la o parte, micsorat in merite si fast, inlocuit de-a dreptul cu spectacolul sclipitor si ostentativ creat in jurul unui alt Mos, cu mult mai darnic, dar si mai contemporan: Mos Craciun. Se pare ca un sfant este inlocuit cu o imagine fabricata si cosmetizata in laboratoarele publicitare ale unei bauturi de import - Coca-Cola: un batran cu o burta imensa uneori, cu o mantie rosie si mansete albe, se bucura in mod obligatoriu de racoritoarea cu pricina, pe care o primeste in dar de la o pamanteana. Mos Craciun inlocuieste ideea de sarbatoare si de bucurie a iernii, devenind peste noapte un soi de parinte al tuturor copiilor din lume, gestionar al fericirilor pentru o zi.

Sincer o spun - mi-e dor de Mos Nicolae, de emotia teribila cu care imi pregateam ghetutele langa usa de la intrare, de somnul colorat si gustul dulce al dorintelor secrete din noaptea de dinaintea sosirii miraculoase a Sfantului. Mi-e dor de toate lucrurile astea si de rugaciunea pe care o faceam la icoana Sfantului Nicolae. Nascuta exact in plin regim comunist, mai suprapun si acum fara voie imaginea lui Mos Gerila cu obligatia de a participa, ca elev, la fastuoase programe culturale. Pe atunci nu constientizam realitatea situatiei, dar simteam din plin ca parintii parca se bucurau fortat, iar eu eram mandra, chiar daca simteam cumva si obligatia pioniereasca de a fi vesela si bucuroasa.

Traditii respectate

Doar in casa bunicii mele din judetul Dambovita, plina de icoane si candele aprinse, era ca o biserica. Acolo am auzit si am invatat primele rugaciuni, acolo am aflat de Nasterea lui Hristos. De la bunica am invatat alfabetul credintei si solemnitatea sarbatoririi, insotita de mirosuri divine - arome discrete de tamaie, de busuioc si aluat pus pe soba, la dospit. Cu o zi inainte de Sfantul Nicolae, bunica pregatea mereu cozonac de post cu nuca si mac. Oare de ce amintirile cele mai puternice se reduc doar la un singur detaliu, o culoare, un miros anume?

Citeste si:

La tara, la bunica, Mosul imi batea mereu in geam si imi oferea o felie de cozonac proaspat. A doua zi, ma asteptau darurile miraculoase si de negandit pentru mine: jucarii si multe bomboane. Ca si firea Sfantului, sarbatoarea este simpla si smerita. Lui Mos Nicolae nu trebuie sa-i oferi nimic - nici promisiuni, nici poezii invatate pe de rost. Cred ca este indeajuns sa-ti pui o dorinta si sa i te inchini. Important este sa credem in el. Este limpede ca, fara candoare si fara suflet de copil, nu poti discuta cu Mosul. Nu varsta conteaza.

De la San Nicoara la Mos Niculae

Romanii stiu prea putine despre identitatea si biografia reala a Sfantului Nicolae, desi il tin foarte drag. San Nicoara, cum era indeobste numit in lumea traditionala, este mai degraba un personaj mitologic, in jurul caruia s-au tesut legende diverse si uneori nastrusnice, cu vagi ecouri din cultul bisericesc. El ar fi al doilea sfant facut de Dumnezeu si ar sta de-a stanga acestuia. San Nicoara este acum batran, dar atunci cand era tanar se pare ca ar fi fost podar, dupa cum spun unii, sau corabier si pescar, dupa cum spun altii. Ca protector al corabierilor, Sf. Nicolae este foarte cunoscut atat in Rasarit, cat si in Apus. El ar fi oprit si apele Potopului pe vremea lui Noe. Se pare ca ipostaza de Mos Niculae, cu obiceiul de a face daruri copiilor (dulciuri pentru cei cuminti si nuieluse pentru cei neastamparati), este o inovatie oraseneasca, prefigurand darnicia mai substantiala a lui Mos Craciun.

Datini si obiceiuri

Dupa terminarea muncilor agricole, cand lumea satelor intra intr-o perioada de repaus relativ, dar mai ales dupa Lasatul Secului de Craciun (15 noiembrie), incepea pe vremuri sezonul sezatorilor. Acestea erau intalniri comunitare cu caracter lucrativ, dar si distractiv, satenii imbinand in mod placut lucrul cu distractia. Era locul in care se invatau deprinderi practice, dar se derulau si numeroase obiceiuri.

In Postul Craciunului, principala preocupare casnica era legata de industria textila, iar torsul canepii, al inului si al lanii se facea cu mai multa placere, cu mai mult spor si in conditii mult mai bune in cadrul unor intalniri comunitare. Sezatorile puteau fi organizate ad-hoc, in zilele lucratoare, la una sau mai multe case, si erau de mai multe feluri. Ele puteau sa aiba un caracter de intrajutorare, cand mai multe femei sau tinere participau la torsul canepii sau al lanii unei gospodine, operatia repetandu-se, apoi, la casa fiecarei participante, sau puteau sa fie intalniri in cadrul carora fiecare participanta isi torcea propriul material. Sezatorile aveau loc in serile tuturor zilelor lucratoare, locul de desfasurare fiind anuntat din timp.

Gospodina in casa careia avea loc intrunirea se pregatea cu bautura si mancare si anunta flacaii, in cazul in care acestia nu se informau singuri de mersul sezatorilor. Casa era gatita si se pregateau mai multe scaune, necesare torcatoarelor. Odata cu lasarea intunericului, femeile porneau cu furca de tors catre casa in care avea loc sezatoarea. In cazul in care sezatoarea avea drept scop intrajutorarea, dupa sosirea tuturor invitatelor, acestora li se distribuia in mod egal cantitatea pe care o aveau de tors in acea noapte. Cand sezatoarea era doar un simplu prilej de intrunire comunitara, fiecare isi aducea de acasa ceea ce avea de tors. Sezatorile se organizau nu numai pentru torsul fibrelor textile, ci si pentru scarmanatul lanii, scarmanatul penelor. Dupa ce participantele isi primeau "portia", pentru crearea unei atmosfere placute, ele erau servite cu un paharel de tuica indulcita, de obicei, cu miere de albine. In sezatori se dezvaluiau aspectele si intelesurile ritualice ale sarbatorilor populare si se invata comportamentul individual. In sezatorile ce aveau loc inaintea Craciunului si a Anului Nou se invatau si se repetau colindele si uraturile si se discuta in amanunt despre buna pregatire a acestor sarbatori.

Parerea specialistilor

"Nascut in a doua jumatate a secolului al III-lea, intr-o provincie din Asia Mica, Sf. Nicolae a fost episcop in Mira Lichiei, fiind intemnitat in vremea imparatilor persecutori Diocletian si Maximilian. Traditia ii atribuie numeroase miracole, prin care a ramas cunoscut ca protector al celor saraci si neputinciosi. Nu mai putin de 21 de miracole ii sunt atribuite Sfantului Nicolae. Acesta este slavit pentru credinta, zelul si dragostea pentru semeni, si in special pentru copii. In timpul vietii lui, Sfantul Nicolae ar fi inviat trei copii omorati de un hangiu prea hapsan, asa precizeaza legenda, si de aici, iata, poporul a transferat acest lucru vizavi de Sfantul Nicolae", a declarat Ovidiu Focsa, muzeograf la Muzeul Etnografic Iasi. In acelasi context, preotul Constantin Naclat, paroh la Biserica Sfantul Nicolae Domnesc Iasi, a precizat ca, printre minunile cele mai importante pe care le-a facut Sfantul Nicolae, este salvarea a trei fete care nu aveau bani pentru maritis, si atunci tatal fetelor a primit de la sfantul ierarh cele trei pungi de galbeni pentru a salva fetele de la pieire, deoarece era nevoit sa le vanda.

In loc de concluzii

In noaptea de 5 spre 6 decembrie, Mos Nicolae vine la geamuri si vede copiii cuminti care dorm, lasandu-le in ghete dulciuri si alte daruri; insa tot el este acela care-i pedepseste pe cei lenesi si neascultatori. Spre deosebire de Mos Craciun, Mos Nicolae nu se arata niciodata. Povestea darurilor impartite pe furis in aceasta noapte incepe din vechime. Se pare ca Sfantul Nicolae insusi a ajutat trei sarmane fete din orasul sau, aducandu-le dar de zestre, noaptea, fara a fi vazut. Casa in care traiau cele trei surori era tare saracacioasa. Tatal lor planuia sa le vanda, crezand ca, astfel, se va chivernisi. Plansetele si rugamintile fiicelor sale nu l-au induplecat pe batranul cu suflet negru. Sfantul Nicolae a aflat despre nenorocirea ce se petrecea nu departe de locuinta sa.

Noaptea, pe furis, a aruncat o punga plina cu galbeni in camera fetei celei mai mari. Astfel, ea a reusit sa se marite curand. La fel a facut Mosul si in urmatorii doi ani, iar sora cea mijlocie si apoi cea mica au reusit sa se aseze la casele lor. Se spune prin popor ca, de ziua lui Mos Nicolae, se fac vraji, farmece si pronosticuri meteorologice, se pun crengute de pomi fructiferi in apa, pentru a inflori de Anul Nou, ocazie cu care se prognozeaza si rodul livezilor pentru anul viitor.