Si-a riscat viata personala pentru a scrie un roman de 700 de pagini. Ion Manolescu: "S-ar putea sa curga ceva singe dupa cartea asta"

Vrei o bataie de joc la adresa ‘’Codului lui Da Vinci’’? Vrei povesti de iubire? Vrei lirism din comunism? Intra in "Derapaj"- noua carte a lui Ion Manolescu.

Cum ti se pare faptul ca eu, fostul tau sef de an din studentie, iti ia interviu, tie, liderul neoficial al anului nostru de la Litere? Au trecut 16 ani de la Revolutie.

Nu eram doar eu lider neoficial...

Cum asa? Erai! Toate colegele de an voiau sa-ti intre in gratii.

Sa nu exageram. Era o echipa mai mare. Ii uiti pe Vlad Pavlovici, pe Vlad Niculescu, tipi care au facut o cariera intelectuala de cea mai buna calitate. Dar e simpatic. Imi amintesc cum mergeam la meciurile de fotbal, din epoca, in Complexul 6 Martie, sau ne intilneam iarna in fata Muzeului Antipa si jucam o miuta, in fata militienilor care, daca ne prindeau mingea, ne-o intepau cu un fel de tirbuson. E colosal sa ne intilnim dupa atitia ani si sa stam de vorba pe chestii asa-zis intelectuale.

Citeste si:

Ce am ratat sa facem atunci? In "Derapaj" iti iei revansa, scriind, pentru multe neimpliniri din facultate, de pe vremea comunismului. Revolutia pe noi ne-a prins in Facultatea de Litere.

Nu puteam sa facem mai mult decit sa mergem la cursuri, sa fim atenti numai la cele care ne interesau cu adevarat, la Paul Cornea, la un Mircea Martin si exemplele sint mai multe. Nu puteam decit sa mergem la o bere dupa cursuri si sa ne varsam frustrarile. Nu puteam decit sa credem ca sintem niste eroi de mucava. In creierul fiecaruia asta se si intimpla. Credeam ca, daca stam la o discutie despre Ceausescu sau vorbim despre literatura lui Noica, sintem cei mai importanti oameni ai momentului si ca putem merge mai departe. Problema este alta. Ce facem astazi?

Ce facem astazi?

Am trecut dinspre un comunism ceausist enervant spre un capitalism de tranzitie de tip mafiotic sud-american, in care multi dintre noi nu ne regasim. Cum discutam astazi intre noi, stiind cum e recompensata competenta, cum e retribuita valoarea. Adica deloc.

15 ani nu am reactionat, observi?

Nu am luptat cu sistemul. E latura noastra timida si intelectuala, de oameni care-si fac meseria pe patratelul lor. Tu, cu tridentul jurnalistic cu care faci interviuri semnifictive, semireale, eu - cu minicatedra mea de la Litere, in spatele careia formez-deformez generatii de studenti. Eu sint totusi multumit cu 50-70 de studenti la fiecare curs. Mi-e bine.