Dupa expozitia "Vinzatorul de aripi" de la Muzeul National de Arta din Cluj, pictorul Stefan Caltia isi expune caietele cu desene la Galeria Posibila din Bucuresti, in perioada 2 decembrie - 11 februarie. In cadrul evenimentului vor fi puse la dispozitia publicului trei carti cu desene care reflecta cele mai recente preocupari ale artistului, din registrul "metaforelor cu iz fantastic", in terminologia criticului Amelia Pavel.

Expozitii in "lumea libera"

Originar din zona Fagarasului, Stefan Caltia a avut o copilarie modesta, fiind obligat sa se angajeze la o ferma inca de la virsta de 10 ani. Dupa ce a picat proba de canto la seminarul teologic, la virsta de 15 ani, si-a indreptat atentia asupra picturii si desenului, devenind unul dintre studentii lui Corneliu Baba. "Desi nu stiam multe lucruri legate de pictura, intotdeauna am stiut ca abilitatile mele sint legate de manualitate, de a face ceva cu miinile", spune pictorul.

In perioada comunista, a fost unul dintre putinii artisti romani care au expus in cele mai importante orase si muzee din Europa. "Evolutia artei occidentale nu a fost numai in domeniul creativitatii, ci mai ales cind societatea moderna si-a creat un anumit sistem intre produs, producator, cumparator si negustor. Societatea occidentala civilizata are la ora asta un mecanism foarte bun, astfel incit artistul sa poata crea mai lejer, fiind ocrotit de acest mecanism care se cheama dealerul de arta, cu galerii si toata povestea", spune Caltia, care a facut parte dintre norocosii care puteau face astfel de constatari la fata locului, inca din anii ’70.

Citeste si:

"Evitam sa vedem romani"

"Povestea noastra cu Occidentul trebuie spusa in contextul real. De obicei, se exagereaza putin lucrurile", sustine pictorul. Pentru ca, in acele vremuri, orice intilnire cu un strain si orice iesire din tara era urmata, in mod inevitabil, de o intilnire mai mult sau mai putin prietenoasa cu un domn cu ochi albastri, iar artistii care expuneau in Occident recurgeau la adevarate strategii pentru a scapa cu "dosar curat" dupa o astfel de intilnire.

"Nici nu te intorceai bine de la expozitie, si imediat te suna Valentin sau altcineva, care te anunta de faptul ca vrea sa bea o cafea cu tine, si incepea sa te traga de limba si sa te intrebe cu cine te-ai vazut, ce ai vorbit si ce ai facut", isi aminteste pictorul. "Evident ca eu si Sorin Ilfoveanu, in avion (nu in Tarom, unde nu vorbeam deloc) ne vorbeam dinainte, stabileam ca ne-am intilnit cu cutare si cutare, faceam schema dinainte, astfel incit sa spunem amindoi acelasi lucru. Si totodata, evitam sa ne intilnim cu orice roman din strainatate, pentru ca stiam ca e cineva cazut in dizgratie sau cineva care vine sa te toarne", completeaza el.