"Eterna si fascinanta Romanie" a costat 5,97 milioane $. Trebuia sa fie o aparitie editoriala de exceptie, dedicata promovarii externe a imaginii tarii noastre. Pana la urma, s-a dovedit a fi o "gaura neagra" ce a inghitit aproape sase milioane de dolari: albumul "Eterna si Fascinanta Romanie".

Anticarii din Piata Universitatii scot din cand in cand la vanzare un soi de ceaslov imens, asemanator "Omagiilor" dedicate candva lui Ceausescu. De vandut, nu prea se vinde, chiar daca pozele colorate si calitatea exceptionala a hartiei si a tiparului ar trebui sa-i tenteze pe mahalagiii cu bani si doritori de biblioteca "mobilata" la metru. Cartoaia se cheama "Eterna si Fascinanta Romanie", iar aparitia ei ar fi trecut neobservata daca nu era legata de unul dintre cele mai ciudate scandaluri postdecembriste.

Un scandal ce a amestecat, la gramada, albumul despre care vorbim, cativa politicieni influenti "racordati" prin tot soiul de fire oculte cu afaceristul franco-romano-israelian Adrian Costea, tranzactii cu petrol, niste acuzatii grave de fraude financiare derulate prin Bancorex si cateva milioane de afise electorale cu Ion Iliescu. Toate impletite intr-un ghem care nu a fost descalcit nici pana in ziua de azi. In plus, acelasi scandal a provocat, in mod indirect, si o premiera juridica spectaculoasa: un procuror roman, sef al Sectiei Anticoruptie din Parchetul General, a cerut azil politic in strainatate.

Citeste si:

"CARTE FRUMOASA, CINSTE CUI TE-A SCRIS"

Ideea realizarii acestui album a aparut prin 1994, intr-o perioada in care, pe plan extern, imaginea Romaniei era marcata de scenele terifiante ale "mineriadei" de la 13-15 iunie 1990, de "aurolaci" si de tiganii care haleau lebede prin Viena. Acceptata la cel mai inalt nivel, ideea s-a materializat in 1995 printr-un contract incheiat de Guvernul Romaniei cu "Group Saintonge Edition" (GSE), una dintre firmele lui Adrian Costea. Prin contract, GSE se obliga sa tipareasca 97.000 de albume. Din partea Executivului, intelegerea a fost parafata de Viorel Hrebenciuc, pe atunci secretar general al Guvernului, de Mihai Ungheanu, secretar general adjunct, si de Nicolae Dan Fruntelata, seful Departamentului Informatiilor Publice.

Prim-ministrul Vacaroiu era si el la curent cu publicarea albumului, pe care-l considera chiar o atractie pentru investitorii straini. Din punct de vedere strict financiar, proiectul a fost "sponsorizat" de Bancorex, care inca nu ajunsese in sapa de lemn. Valoarea "tirajului" a fost stabilita la 5,79 milioane de dolari, dintre care 1,5 milioane au fost virate direct in conturile firmei franceze. Ulterior, prin semnarea unui act aditional la primul contract, restul sumei a ajuns tot acolo. In schimb, pana la expirarea contractului, in martie 1998, din cele 97.000 de albume, au fost executate doar 10.000. Iar in tara au ajuns doar 4.200.